După premiera „Aidei“ de Giuseppe Verdi, alt spectacol vine să încânte, în primă audiţie, pe scena Festivalului „Elena Teodorini“ – „Mam’zelle Nitouche“.
Prima seară a celei de-a IX-a ediţii a Festivalului „Elena Teodorini“ avea să debuteze cu premiera operei „Aida“, operă în patru acte de Giuseppe Verdi. În înfruntarea caracterelor, forţa pasiunii şi expresivitatea muzicii, „Aida“ este o autentică dramă romantică. Această operă reprezintă nu numai una dintre cele mai importante lucrări ale lui Verdi, ci şi o culme a genului de operă, în general. Au făcut dovada acestui lucru, o dată în plus, şi artiştii care au evoluat în prima seară a festivalului pe scena Teatrului Liric „Elena Teodorini“: din Mexic – Bertha Granados (Aida), din Bulgaria – Ivanka Minova (Amneris), din Italia – Antonio Sarnelli de Sylva (Amonasro), Stelian Negoescu (Radames), Sorin Drăniceanu (Ramfis), Gabriel Marciu (Regele Egiptului), Marian Someşan (Mesagerul), Daniela Iliuţă (Marea preotesă). Căldura sentimentului, forţa pasiunii, intensitatea durerii, curajul avântului eroic, decepţia înfrângerii, gingăşia purităţii şi josnicia trădării au venit să vorbească prin muzica lui Verdi în interpretarea Orchestrei Teatrului Liric. Un cânt vocal şi instrumental se năştea, creând un izvor inepuizabil de melodie. „Acest cânt vocal de tip italian, substanţial îmbogăţit în expresie, prin utilizarea cromatismelor şi a unor intonaţii orientale, se desfăşoară continuu, ariile sau momentele de arioso fiind integrate în scene ample, remarcabile prin unitatea dintre desfăşurarea scenică şi cea muzicală“, după cum constata Vasile Iliuţu.
Un spectacol grandios s-a înfăţişat publicului iubitor de operă, într-un decor care îţi încânta ochiul sau te făcea să exclami precum colegele mele de scaun: „Incredibil, dragă, extraordinar!“. Aceleaşi apelative şi pentru corul şi baletul Teatrului Liric care au venit să completeze spectacolul. Şi din nou, şi aici la Craiova, „Aida“ lui Verdi a „depăşit orice, chiar pe el însuşi, făcându-i knock-out pe «Trubadurul», Mendelssohn şi Wagner“, după cum mărturisea Modest Musorgski.
La braţ cu Mam’zelle Nitouche
Duminică seară, 14 octombrie, de la ora 19.00, altă domnişoară va poposi în premieră pe scena aceluiaşi festival, să-şi spună povestea. O operetă în trei acte (patru tablouri) de Henri Meilhac şi Arthur Millaud va prinde viaţă, în interpretarea Andreei Leonte şi Mihaelei Popa (Denise), a lui Carmen Roibu (Corrinne), Floridor Alexdandru Petre (Celestin), Doinei Sărsan (Caroline), Teodor Ispas (colonelul), Gabriel Marciu şi Marcel Ioan Raţiu (Champlatreux), Daniel Cornescu (Loriot), Ioanei Ciucă (sora Ursule), Nicolae Popa (Grădinarul), Ionuţ Dumitrescu (Soldatul) şi Bogdan Olaru (Gustav Robert). O operetă cu nerv, umor şi mai cu seamă cu un firesc al exprimării celor mai artificiale situaţii şi replici va încânta şi cuceri publicul craiovean. Vor cuceri, cu siguranţă, aceeaşi interpretare de excepţie, acelaşi decor care va naşte exclamaţii din partea auditoriului. Se va strecura poate un singur regret, dacă avem în vedere opiniile muzicologului Luminiţa Vartolomei, acela „că partitura lui Hervé nu exploatează decât calitatea de actori (nu şi pe aceea de cântăreţi) a componenţilor cuplului comic“.
Serile muzicii nu se vor opri aici. Le vor lua locul domnişoarelor celebre un domn la fel de cunoscut şi ale lui povestiri, Hoffmann, în interpretarea operei din Braşov, în seara de marţi, 16 octombrie, de la ora 19.00, pentru ca în închiderea festivalului melomanii să guste spectacolul extraordinar al Galei Operei, un spectacol de arii, duete şi uverturi celebre, sub conducerea muzicală a lui Florin George-Zamfir şi Marius Hristescu. Vor urca pe scenă sopranele Georgeta Grigore, Magda Gruia, Anca Pârlog, Doina Sărsan, Diana Ţugui, mezzosoprana Georgeta Fangli Dobre şi Mihaela Popa, tenorii Ion Sandu Filip, Stelian Negoescu, Marian Someşan, baritonul Sandor Balla, Ioan Cherată şi Sorin Drăniceanu, bas, în acompaniamentul Orchestrei Teatrului Liric.
Spicuiri din istoria operetei
După dispariţia dramei şi a comediei antice, acompaniată de sunetele lirei, în Evul Mediu, spectacolele teatrale au fost restrânse la prezentarea lor doar în biserici. Odată cu ivirea Renaşterii, în secolul XVI, a crescut şi interesul de a reînvia teatrul antic. S-au păstrat textele unor piese teatrale antice, dar, cum grecii nu cunoşteau notele, nimeni n-a aflat atunci (nu se ştie nici astăzi) ce fel de muzică s-a cântat în Grecia antică. De aceea, era necesar să se inventeze ceva. Astfel, s-a născut arta vocală ce avea rolul de a exprima senzaţii şi pasiuni.
