Asplenium nidus este o plantă epifită care creşte pe copaci şi, de cele mai multe ori, capătă forma unui cuib de păsări. Numele comun al acestei plante este Limba de cerb. Genul Asplenium este vivipar, adică are pe frunze spori care ajută la reproducerea speciei. Numele derivă din cuvântul grecesc „splen“, care înseamnă splină. În trecut, se considera că frunzele acestei plante au proprietatea de a contribui la tratarea unor tulburări ale acestui organ. În prezent, frunzele de Asplenium nidus sunt folosite în medicină pentru proprietăţile lor emoliente şi expectorante.
Originară din pădurile tropicale ale Indiei, Japoniei şi Australiei, în mediul său natural planta poate ajunge până la o înălţime de 1,20 metri şi un diametru de 60 de centimetri. Genul Asplenium cuprinde aproximativ 600 de specii, care cresc spontan, în zonele umede ale pădurilor tropicale. Multe specii au fost naturalizate şi în Europa, unde sunt cultivate în sere. Plantele cu dimensiuni reduse pot fi la fel de bine crescute şi în apartament. Asplenium nidus este specia cea mai răspândită şi este singura care este cultivată ca şi plantă ornamentală. Aceasta are funze mari cu marginile ondulate, de culoare verde închis, lucioase şi cu o nervură centrală proeminentă a cărei culoare capătă spre baza frunzei o nuanţă maronie.
Îngrijire
Limba cerbului poate fi cultivată în apartament sau în grădină. Nu suportă gerul, aşa că planta trebuie amplasată într-un loc unde temperatura să nu scadă sub zece grade Celsius pe perioada iernii. În cazul în care este expusă la temperaturi mai mici, există riscul apariţiei de pete maronii pe frunze, ceea ce determină în timp uscarea şi căderea acestora. Vara, temperatura la care este expusă planta nu trebuie să depăşească 23-24 de grade Celsius.
Asplenium nidus are nevoie de un loc semiumbros, trebuind ferită de razele directe ale soarelui, care pot afecta frunzele. Planta trebuie udată cu regularitate pe parcursul întregului an, evitându-se însă excesul de apă. Când temperaturile sunt ridicate, ea trebuie udată de două, trei ori pe săptămână. Toamna, intervalul ideal pentru udare este de două, trei săptămâni.
Nivelul de umiditate trebuie menţinut ridicat prin toate mijloacele posibile, cel mai indicat fiind acela de a pulveriza apă pe frunze, însă nu în cantităţi foarte mari. Evitaţi acumularea de apă în vasul ghiveciului, acest lucru favorizând apariţia ciupercilor.
Solul folosit pentru plantarea Asplenium nidus trebuie să fie acid, bine drenat, format din pământ de grădină, frunze şi nisip. Planta trebuie mutată în alt ghiveci în fiecare an. Această operaţiune se face în general primăvara. De asemenea, primăvara şi vara, o dată la trei săptămâni, poate fi aplicat un îngrăşământ lichid, care se diluează în apa pentru udat.
Înmulţire, paraziţi şi boli
Cea mai mare parte a speciilor ce aparţin genului Asplenium sunt vivipare – conţin pe frunze spori deja încolţiţi, care pot fi folosiţi pentru a obţine noi exemplare. De cele mai multe ori, se recurge la desprinderea plantelor ce se formează la baza plantei adulte şi la plantarea acestora într-un amestec de turbă şi nisip umed. Ghiveciul trebuie menţinut sub plastic la o temperatură constantă de 15 grade Celsius.
Partea interioară a frunzelor de Asplenium nidus poate fi atacată de coşenile, care pot fi eliminate prin administrarea unui insecticid specific sau prin tamponarea zonelor afectate cu un tampon îmbibat în apă şi alcool. Mucegaiul şi ciupercile pot apărea din cauza acumulării de apă în vasul ghiveciului. De asemenea, în cazul în care observaţi că frunzele prezintă marginile închise la culoare şi au tendinţa de a se usca, acesta este un semn că planta a fost ţinută într-un mediu prea cald.
