De ceva timp, aţi observat mai multe schimbări în comportamentul micuţului dumneavoastră. Uneori încearcă să iasă în evidenţă, alteori este timid sau refuză să comunice. Cel mai mult vă nelinişteşte atunci când are reacţii neaşteptate. Nimic nu îi mai convine, a devenit neascultător, se arată interesat de aspecte pe care până atunci le ignora sau refuză să comunice şi să vă împărtăşească preocupările. Există mai multe cauze ale acestor schimbări, dar una dintre ele poate fi faptul că şi-a ales un model cu care se compară şi pe care se străduieşte să îl imite.
Cu toţii avem modele în viaţă. Pot fi prieteni apropiaţi, persoane pe care le apreciem pentru că au reuşit sau chiar propriii părinţi. Încercăm să fim ca ei şi să le împrumutăm acele calităţi care i-au ajutat să îşi atingă obiectivele. Uneori, chiar fără să realizăm acest lucru, ne descoperim adoptându-le gesturile sau ticurile verbale. Nu vi s-a întâmplat niciodată să vă îmbrăcaţi într-un anumit fel sau să frecventaţi un anumit restaurant pentru că este preferatul celei mai bune prietene?
Nu sunteţi singura care face acest lucru. Ca şi dumneavoastră, micuţul şi-a ales un model pe care şi-a propus să îl urmeze şi să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a-i semăna cât mai mult. Copiii sunt mult mai uşor influenţaţi de cei din jur decât adulţii. Ei asimilează foarte repede comportamente, atitudini şi gesturi. Atunci când sunt fascinaţi de o anumită persoană, încearcă să o copieze, să o imite în tot ce face şi chiar să îşi schimbe personalitatea, în dorinţa de a-i semăna cât mai mult.
Cel mai bun prieten
De obicei, copiii îşi aleg modelul din anturajul lor. Fie că este vorba de un coleg de şcoală, un camarad de joacă sau un verişor, trebuie să fie o persoană de care se simte apropiat, în care are încredere şi cu care îi face plăcere să comunice şi să îi împărtăşească preocupările lui. De aceea, nu este de mirare că l-aţi surprins încercând să îşi copieze cel mai bun prieten. Vrea să aibă aceleaşi jucării, vă cere să îi cumpăraţi noul joc pe care l-a văzut la el şi nu concepe să se îmbrace decât cu haine sport, la fel ca acesta. V-aţi întrebat de ce îl place atât de mult? Pentru că îl consideră interesant, este admirat de cei din jur şi vrea musai să fie ca el. În fond, sunt cei mai buni prieteni şi stiţi proverbul: „Cine se aseamănă se adună“.
O rudă apropiată
De mute ori se întâmplă ca dumneavoastră să fiţi modelul propriului copil şi să nu realizaţi acest lucru. Vă admiră, vă iubeşte şi încearcă că vă copieze. Observaţi că fiica dumneavoastră are obiceiul de vă împrumuta bijuteriile fără vă spună, îşi aranjează părul exact ca dumneavoastră şi a adoptat o parte din tabieturile dumneavoastră sau ale surorii sale mai mari. Fiul dumneavoastră citeşte ziarul, sau cel puţin încearcă, vrea haine mai elegante şi se arată interesat de fotbal şi maşini, chiar dacă vârsta lui nu corespunde acestor preocupări. Uneori, micuţul dumneavoastră îşi justifică şi comportamentul sau atitudinea prin: „Aşa face şi bunica atunci când nu îi place ceva“. În toate aceste situaţii, micuţii şi-au ales drept model unul dintre părinţi sau o rudă apropiată. Problema care se ridică în aceste cazuri este aceea că idolii lor au preocupări care nu sunt compatibile cu vârsta copiilor.
Nu tocmai un model
Problemele apar atunci când micuţul dumneavoastră este fascinat de o persoană care nu reprezintă tocmai un model de comportament: fie este unul dintre colegii săi de clasă de care diriginta se plânge mereu la şedinţe, fie este copilul vecinei, care tocmai a divorţat. În aceste situaţii, trebuie să comunicaţi cât mai mult cu micuţul dumneavoastră şi să îl convingeţi că persoana pe care încearcă să o copieze nu este un exemplu bun de urmat. Încercaţi să-i demonstraţi că acea persoană nu are un comportament adecvat, nu este apreciată de cei din jur şi deci nu are motive să îşi dorească să îi semene.
(www.eva.ro)
