Daniel Cornescu, actorul Liricului craiovean, a avut parte de o ascensiune artistică fulminantă, de la un simplu corist în ansamblul teatrului (în urmă cu 15 ani) ajungând la artistul complex de astăzi.
A fost pe rând Giesecke din „Calul bălan“, Iotza din „Contesa Maritza“, Carnero din „Voievodul ţiganilor“, Ambasadorul din „Văduva veselă“, Grădinarul din „Mam’zelle Nitouche“, Vagabondul din „My Fair Lady“, Croitorul din „Bal la Savoy“, dar şi Pinguinul din spectacolul pentru copii „Mary Poppins“, Vrăjitorul din „Vrăjitorul din Oz“, Prinţul din „Prinţesa şi-al ei soldăţel de plumb“, Hook din „Peter Pan“, Doica din „Frumoasa din pădurea adormită“ etc. I-au fost dragi toate rolurile, aşa că le-a jucat cu toată fiinţa sa. Totuşi, parcă altfel a fost atunci când le-a interpretat pe cele din „Calul bălan“, „Văduva veselă“, „Contesa Maritza“ sau micuţul, dar atât de importantul rol Grădinarul, din „Mam’zelle Nitouche“. Interesantă a fost şi experienţa din Germania, când „partenera de scenă din «Voievodul ţiganilor» a refuzat să joace varianta propusă de regizorul piesei. Eu venisem cu libretul învăţat de acasă. Numai că, ajuns în Germania, a trebuit să învăţ alt libret. A fost cel mai terifiant moment. Ieşeam din scenă, citeam replicile, încercam să le memorez şi apoi reintram. La sfârşit, nemţii au început să bată din picioare, semn că spectacolul fusese un succes, de înaltă clasă. Când am văzut că bat din picioare, nu mi-a venit să cred. A fost unul dintre momentele grele, dar şi frumoase ale carierei mele“, a povestit actorul Daniel Cornescu.
Drumul spre scenă
A excelat prin dezinvoltura şi harul său de a da fiecărui cuvânt, fiecărui gest semnificaţii cât mai veridice, cu un efect de multe ori neaşteptat, dar cu „priză“ sigură la public. Şi asta încă de la prima apariţie pe scenă. „Cred că aveam opt-nouă ani. Era la un spectacol al poetului Adrian Păunescu, o emisiune care cred că se numea «Antena vă aparţine», un format de televiziune de mare avengură. Eram mai mulţi copii care formam nişte litere pe scenă. A fost incredibil, sala arhiplină, Adrian Păunescu întotdeauna a fost foarte iubit. Când a început spectacolul eram rupt de tot, eram acolo. Mă uitam în sală şi când vedeam lumea aceea adunată mă cuprindea un sentiment măreţ. Cred că atunci a fost prima dată când mi-am dorit din suflet să fiu artist. Am avut ocazia să mai urc o dată pe scenă, în faţa unei săli arhipline, în anii de liceu. Pe atunci jucam în echipa de volei a liceului, care a participat la campionate naţionale. Am făcut atunci un spectacol cu câţiva colegi, o satiră. A fost un succes, ce să vă spun. Eram cunoscuţi în şcoală pentru performanţele sportive, iar acum şi pentru cele artistice. Încet, încet ideea de a deveni artist s-a cimentat“, a mai spus actorul.
Peste ani aveam să îl regăsim pe afişele de spectacol ale Teatrului Liric „Elena Teodorini“. Lumea l-a remarcat şi apreciat în scurt timp, iar la fiecare sfârşit de spectacol aplauzele furtunoase îi erau dedicate. I-au fost alături şi l-au susţinut colegii de atunci şi de astăzi, printre ei numărându-se Carmen Roibu, Alexandru Petre, Teodor Ispas, dar şi „persoana care m-a lansat pe mine, m-a citit, de fapt cel mai mare regizor de operetă, Migry Avram-Nicolau“. Astăzi, un nou rol prinde contur în interpretarea lui Daniel Cornescu, Frosh din „Mam’zelle Nitouche“, în regia lui Carmen Roibu. Alte aplauze se vor auzi, alt succes va veni să încununeze munca unui actor.
