A iubit muzica de copil, aşa că nu a contat pentru Manuela Motocu că face flaut, că este coristă la Teatrul Liric „Elena Teodorini“ sau solistă a Ansamblului Folcloric „Maria Tănase“.
S-a născut în comuna Castranova, în satul Puţuri, un sat sărac în tradiţii folclorice, dar cu oameni care iubeau nespus de mult cântul popular. Printre ei şi ea, Manuela Motocu, copila neastâmpărată care dădea deseori spectacole de muzică populară pe uliţă, în curtea casei părinteşti sau la prăşit, spre mulţumirea mamei sale, care „iubea extraordinar de mult muzica populară. Ea m-a încurajat tot timpul. Visa să cânte într-o bună zi. Nu a putut-o face, dar şi-a văzut visul realizat prin mine“, mărturiseşte solista Ansamblului „Maria Tănase“.
Drumul spre succes
Dându-şi seama de talentul fetei, părinţii au făcut tot ce le-a stat în putinţă să o ajute. „Văzându-mă că încerc să-mi improvizez tot timpul un costum popular, mama mi-a cusut unul. Eram tare mândră de el, chiar şi astăzi îl mai păstrez. Cu el am urcat prima dată pe scenă“, îşi aminteşte Manuela Motocu. Au înscris-o şi la Craiova, la şcoală, la Liceul de Muzică „Marin Sorescu“, secţia flaut. Mendi Cioca şi mai târziu, în anii de liceu, Pârvu Eugen au fost profesorii care i-au îndrumat paşii în lumea muzicii, o lume pe care visa de mică să o cunoască. Anii au trecut, Manuela Motocu deprinsese toate tainele, aşa că, atunci când s-a anunţat concurs la Teatrul Liric pentru postul de corist, a mers cu încredere să-l ocupe. Şi a reuşit. A rămas aici vreme de opt ani. Un gând nu-i dădea însă pace. Muzica populară trăia în sufletul său. Ar fi vrut să îşi încerce norocul şi în acest domeniu al muzicii. A început colaborarea cu Ansamblul Folcloric „Maria Tănase“. Ba, mai mult, „în 1997 m-am hotărât să particip la Festivalul „Maria Tănase“. Am obţinut premiul întâi cu doina «Când aud cucul cântând» şi hora «Lele, verde de cicoare»“. A continuat însă să meargă la Liric, ceva din sufletul său aparţinea acelui loc. Totuşi, în 2003 a renunţat şi a dat concurs la Ansamblul „Maria Tănase“, pentru postul de solistă. A găsit împlinirea profesională, visurile copilăriei a devenit realitate: a cântat pe aceeaşi scenă cu idolul său din copilărie, Maria Ciobanu, ale cărei melodii le asculta odinioară la un picup vechi şi pe care le interpreta mai apoi în faţa publicului adunat ad-hoc. A realizat şi un album, „Neicuţă, oltean deştept“, cu Ansamblul Folcloric „Maria Tănase“, avându-l la pupitrul dirijoral pe maestrul Nicu Creţu. De atunci drumul său pe scena muzicii populare a curs lin, sufletul său îşi găsise împlinirea, Manuela Motocu era în sfârşit acolo sus pe scenă, în frumosul port popular, spre bucuria celei care îi dăduse viaţă.
