(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4531. Vineri, 07 August 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Cârciumile
Opinii - Vlad MIXICH(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
Londra. The Court. Cârciumă obişnuită, de „cartier“, în care unul ca Hugh Grant n-ar călca niciodată, dar toată gaşca din „The Full Monty“ s-ar simţi ca acasă. Lume multă, multă, colorată divers, geme îndurerată în faţa paharelor pline cu Guinness şi cu alte licori mai blonzii. E meci. De tenis. Semifinala de la Wimbledon în care, pentru prima dată în mulţi ani, a ajuns şi Andy britanicul. Lângă plasma masivă pe care se văd servele lui Andy e agăţată o bucăţoaie mare şi simplă de lemn: „În fiecare joi, de la ora 19.00, vă aşteptăm la clubul de vin“. Cârciuma oftează: Andy a ratat o minge. Deasupra capului meu, pe un panou ca de grădiniţă, sunt înfipte cu ajutorul unor capace de bere fotografiile barmanilor şi chelnerilor. Fiecare a scris dedesubt cum îi place să-şi petreacă timpul liber. Eu primesc de la Sasha o grămadă monstruoasă de costiţe unse cu gem. Sasha adoră, ca şi mine, să schieze. Îl privesc zâmbind şi ştiu că-i voi lăsa un bacşiş mai mare. Deodată, câţiva oameni se ridică atenţi în picioare. Printre ei, o bătrânică simpatică semănând cu bunicuţa din desenele animate. E şi îmbrăcată la fel: rochie cu bulinuţe, ochelari rotunzi şi o pălărie cochetă, alături, pe scaun. Andy trebuie să salveze o minge de meci. Cei care fumează pe strada din faţa cârciumii îşi înghit fumurile şi se grăbesc înăuntru, să nu rateze momentul. Andy salvează mingea. În spatele meu aud un strigăt reţinut, lansat cu patos şi puternic accent londonez: „Go, Andy! Go, you focking legend!“. Sunt singurul care întoarce curios capul: accentul a ieşit din gura unui adolescent mustăcios şi tuciuriu, cu fizionomie de indian. Gaşca lui: o asiatică, doi negri simpatici şi un alb cu o coroană de păr roşcat. Andy pierde meciul şi eu sunt singurul care îşi părăseşte masa. La ieşire, mă abţin cu greu şi nu cumpăr tricoul personalizat al cârciumii de cartier The Court.
Bonn. Bonner Eck. Cârciumă pe colţul unei străzi liniştite, dintr-un oraş provincial aşezat pe malul Rinului. Locul e mic şi oamenii puţini. Am numărat opt. Mesele sunt din plastic, dar fiecare e acoperită cu o pânză în pătrăţele alb-roşii. Scaunele confortabile îndeamnă la somn. Un tată împreună cu fiul îşi parchează bicicletele în faţă şi pornesc un dialog despre mountain bike cu barmanul. În faţa lor apar paharele-eprubetă de Kölsch, dar numai după ce lemnul tejghelei a fost lustruit cu ajutorul unui ştergar şi al unor mişcări iscusite şi, pare-se, ritualizate. Intră un moş cu burtă de-un cot. Nu scoate nici un cuvânt şi, peste 15 minute, primeşte o friptură mare şi un pahar de Apfelsaft. De barbă i se agaţă câteva fibre de carne, pe care le culege cu limba lipicioasă şi plescăitoare. După ce termină, se ridică urseşte şi spune sonor: „Mahlzeit“. Îi răspund împreună cu ceilalţi oameni din cârciumă: „Mahlzeit“. În urma lui a rămas o pată de sos lăţită pe o tăbliţă bătută în tejghea. Acolo e trecut numele lui de client fidel.
Craiova. Colţul de la Universitate. E o cârciumă cu terasă acolo. Nu am ştiut niciodată exact cum îi spune, pentru că firma e vagă şi numele englezesc. Măsuţe multe, cu umbreluţă şi meniuri lipicioase pe mese. Scaunele sunt moi şi plăcute, mai multe flori îmblânzesc atmosfera, dar bulevardul e prea aproape şi motoarele compensează prin zgomot complexele posesorilor. „Ce vreţi?“, mă întreabă un puştan pe care îl aştept de vreo 20 de minute. Am la dispoziţie gama Coca-Cola, multe soiuri de bere paraşutate în pahare fără personalitate şi o droaie de „cocteiluri“ cu nume inventate. E bine că am ce admira: în jur numai domnişoare ispititoare cu decolteuri promiţătoare. Dar nu se poate conversa: muzica urlă, motoarele urlă, răguşesc degrabă, paiul mi se destramă şi o senzaţie de „nu-i mare scofală“ se instalează. „La dracu’“, gândesc. Mă ridic şi plec.
Cârciumile. De multe ori, ele vorbesc despre prezentul unui popor mai bine decât cel mai iscusit înţelept.
Bonn. Bonner Eck. Cârciumă pe colţul unei străzi liniştite, dintr-un oraş provincial aşezat pe malul Rinului. Locul e mic şi oamenii puţini. Am numărat opt. Mesele sunt din plastic, dar fiecare e acoperită cu o pânză în pătrăţele alb-roşii. Scaunele confortabile îndeamnă la somn. Un tată împreună cu fiul îşi parchează bicicletele în faţă şi pornesc un dialog despre mountain bike cu barmanul. În faţa lor apar paharele-eprubetă de Kölsch, dar numai după ce lemnul tejghelei a fost lustruit cu ajutorul unui ştergar şi al unor mişcări iscusite şi, pare-se, ritualizate. Intră un moş cu burtă de-un cot. Nu scoate nici un cuvânt şi, peste 15 minute, primeşte o friptură mare şi un pahar de Apfelsaft. De barbă i se agaţă câteva fibre de carne, pe care le culege cu limba lipicioasă şi plescăitoare. După ce termină, se ridică urseşte şi spune sonor: „Mahlzeit“. Îi răspund împreună cu ceilalţi oameni din cârciumă: „Mahlzeit“. În urma lui a rămas o pată de sos lăţită pe o tăbliţă bătută în tejghea. Acolo e trecut numele lui de client fidel.
Craiova. Colţul de la Universitate. E o cârciumă cu terasă acolo. Nu am ştiut niciodată exact cum îi spune, pentru că firma e vagă şi numele englezesc. Măsuţe multe, cu umbreluţă şi meniuri lipicioase pe mese. Scaunele sunt moi şi plăcute, mai multe flori îmblânzesc atmosfera, dar bulevardul e prea aproape şi motoarele compensează prin zgomot complexele posesorilor. „Ce vreţi?“, mă întreabă un puştan pe care îl aştept de vreo 20 de minute. Am la dispoziţie gama Coca-Cola, multe soiuri de bere paraşutate în pahare fără personalitate şi o droaie de „cocteiluri“ cu nume inventate. E bine că am ce admira: în jur numai domnişoare ispititoare cu decolteuri promiţătoare. Dar nu se poate conversa: muzica urlă, motoarele urlă, răguşesc degrabă, paiul mi se destramă şi o senzaţie de „nu-i mare scofală“ se instalează. „La dracu’“, gândesc. Mă ridic şi plec.
Cârciumile. De multe ori, ele vorbesc despre prezentul unui popor mai bine decât cel mai iscusit înţelept.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.8 din 10 voturi
Nota curentă: 3.8 din 10 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Gloucester:
Sunt mai pitoresti alea de oameni descultzi de pe linga bostanariile din sud.Soioase, dar parca mai fara jmekerii de cartier sau fitze de centru.....Mda, sunt niste locuri bune de luat pulsul starii de spirit al unei natzii, al unui loc.....Bine zis. - de Radical:Pofta mare !
- de nea George zis a lu'Drujba:Circiuma din sat.Te ademeneste cu copertina, nou-nouta de un portocaliu de-ti taie respiratia.Si cu scaune pitoresti, fara spatare.Si intri, fum de tai cu cutitul, iz de tuica sau poate e alcool prost rafinat.Ce-ti zici , stai sa ies sa mai schimb o vorba.si te asezi, intr-un colt linga nea Costel.Pute, pute al dracului .Zice ca e din cauza porcilor, a rinit vreo 2 ore.Cica e semn bun! Incepe omul sa-si povesteasca zilele din urma, porumbul rar, recolta bunicica la griu, ceva comentarii preluate de la telejurnalele de seara, supararea mare pe care o are cu fiesa, nu vrea domne sa vina in vara asta acasa,e in italia de vreo 5 anisori si nu are timp de ai batrini(o fi din cauza crizei iti zici, dar ce stie nea Costel?)Vine si nea Fane, beat mort dar tot mai vrea una rece(o bere se intelege),e prea cald de-o tuica(a baut dis de dimineata pe stomacul gol ca avea o durere mare la maseaua cariata).Pute si asta al dracului, dar nu de la porci, pute de la rahatul prins de pantaloni si de duhoarea de transpiratie.Dar e tare el pe ulita, a vindut ceva pamint ;se jeluieste ca nu se mai intelege cu ****rea, ea vrea ceva cosare noi prin curte, el nu Dle vrea neaparat termopane la antreul de la strada, sa vada lumea cit e de tare, si mai vrea si izolatie la peretele dinsprea nea Nicu, sa nu-l mai auda cind tuseste noaptea din cauza TBC-ului.Dar ea, nemernica de ****re,dada Leana NU si NU.Si din cauza asta e amarit nea Fane, toata ziua ii da la moaca dar, ea minte de gaina, nu vrea sa auda si pe ale lui.In seara asta o bate rau zice, i-a gatit pui cu prune, el vroia cu masline si rozmarin ca a vazut pe unul la Tv cum gatea.A terminat sticla de bericioaica, plateste la baiat(in caiet-la pensie da)si se indreapta spre iesire.Inca unul imi zic, stai sa plece si nea Costel si pot respira si eu.Venisem pentru o inghetata, dar dat ca nu au imi luai o Coca.Mai am vreo juma de sticla!Iete-te ca vine Marcelina de la cimp cu vaca.a dracu femeie imi zic.Are niste tite mama-mama.Vaca bai, vaca ca o pascu a Marcela pina o sparse, nu ca a mea nevasta, se duce pe miriste si se da la taifas cu toate drogatele satului.Marcela o ia prin padure pe unde e iarba mai nalta.Da o satur pe-a mea in seara asta.Ii umflu botul magaritei, pai asa cum tata, Marcela mulge 20 litri iar a mea doar 12?Ma , dau sa ma ridic, ma se invirte masa cu mine, ce fu in Coca asta? AAAAAAAA imi adusai aminte ca destupai ultima damigeana cu visinata(o ascunsese dracul de ****re in pod, cica s-o aiba de sfinta Marie)Las' ca-i pregatesc eu ceva sarbatoare in seara asta.Si dac-o zice ceva, o sa-i zica astuia cu circiuma insalubra si rau mirositoare.Toata ziua da acatiste la baba Norica sa le ia foc circiuma din drum astora.Cica din cauza lor o bat .Dar eu stiu motivul.Circiuma are doar vina ca sta in calea mea, ca doar n-oi fii eu vinovat ca ma impiedic de ea ori de cite ori ma intorc de la Craiova.Aici ne lasa ai de la ocazie. Mai Vlade tata, cam asa ar suna descrierea unui analfabet in ale jurnalismului.
- de judex52:In Craiova AVEM DE TOATE SI.....NIMIC !!!! Avem OBIECTIVE TURISTICE !!! Dar totul este transformat in MANEA !!! Cum apare cate o terasa sau restaurant mai de soi, UNDE POTI INVITA NISTE PRIETENI, DUPA CE AU VIZITAT : Parcul Romanescu, Casa Baniei, Gradina Botanica ( cat a mai ramas, si asa cum arata), DECI ACESTE "LOCANTE" DEVIN IN SCURT TIMP, "CARCIUMI DE CARTIER".... CE A FOST "ZORBAS"-UL LA INCEPUT ??? DAR "CASA SARBULUI" ??? SI CE AU AJUNS ??? PACAT !!!! EXISTA "RESTAURATORI".... CARCIUMARI VECHI, CU EXPERIENTA, CARE STIU SI POT FACE MULTE, DAR "TUICAREALA" AIA "LA BOTU' CALULUI" ESTE MULT MAI RENTABILA !!! DE CE "DOMENIILE COROANEI" NU DESCHIDE UN RESTAURANT "DE RASA", CU VINURI BUNE DE SEGARCEA, SAU VANJU MARE, CARE PREFERA SA VANDA VINUL "DIN BUTOI" DECAT SA ASTEPTE CLIENTUL "CU STAIF" DAR MA INTREB ,EU, CRAIOVEANUL PLIMBAT SI PE ALTE MELEAGURI, ....MAI AVEM NOI CRAIOVENII, CLIENTI CU "STAIF" ??? SAU NUMAI CU BANI......."FARA NUMAR, FARA NUMAR" CU "MINUNI" SI "BURSUCI" LA URECHE ????
