Distracţia verii nu o constituie, aşa cum credeam în urmă cu două-trei săptămâni, împărţirea pe circumscripţii şi, respectiv, bătălia între partide pentru a se poziţiona cât mai bine pentru alegerile din toamnă, 23 sau 30 noiembrie, cum am fost anunţaţi. Şi aveam ce discuta, pentru că Emil Boc a lansat un scenariu ştiinţifico-fantastic, conform căruia PSD şi PNL ar pune la cale – având o înţelegere ultrasecretă – un complot prin care s-ar amâna alegerile până în primăvară. Dacă ar fi aşa, avantaj ar avea numai PD-L, ieşit cu rezultate mai slabe decât se aştepta din alegerile locale. PSD şi PNL au obţinut mai mult decât credeau că sunt în stare, aşa că ele sunt interesate să facă alegerile repede. Boc a crezut de cuviinţă să iasă la rampă, nu cumva să îl uităm pe durata verii. Şi cum e sezonul tiribombelor, a plasat una spre uzul fraierilor, pentru că nici el nu crede în ce spune. Altă distracţie pare să fie, dar nu e, înghesuiala care începe să se înregistreze pe la partide. Tot felul de asa-zise celebrităţi şi aşa-zise figuri publice se perindă pe la televizor. Cântăreţi, fotbalişti, folkişti, jurnalişti şi băgători de seamă îşi dispută lejer locuri în diferite circumscripţii. S-au lansat în cursă şi pretinşi analişti imparţiali politic, dovediţi acum oameni de partid. Toţi sunt mai curând nişte fripturişti, nimeriţi la plăcinte pe sloganul „unde e bine acolo e de mine!“. Vor distinşii şi simandicoşii un fotoliu de parlamentar. Cum partidele sunt în mare suferinţă de figuri cunoscute publicului, se caută vedete. Ele sunt la mare preţ. Vedem acum ce îşi închipuie liderii că ar fi vedetele! Staff-urile de campanie sunt în panică şi le trebuie neapărat nişte nume care să candideze contra duşmanilor infami, pe vot uninominal! E ceva mult mai spectaculos decât sezonul transferurilor la fotbal din vara asta. Numele grele au început să apară şi ţin să previn onoratul cititor că este doar începutul. O să avem nenumărate surprize. Recrutorii bântuie prin universităţi, prin redacţii, să găsească amatori de ciolan şi distracţie. Într-un fel, este un ceas al adevărului. Se vede acum că politica de cadre a partidelor a fost o antiselecţie. S-au promovat sistematic nonvalori, tâmpiţi, carierişti, slugi, corupţi, şi nu oameni capabili să se înfăţişeze cu decenţă electoratului. Aflate în criză, partidele nu recurg la rezerva lor de cadre. Ar fi degeaba, pentru că nu au oameni. Se uită în afară, în mediile societăţii civile, mai ales. Halal, după 18 ani de democraţie!
Altă distracţie o constituie lista din ce în ce mai lungă a celor care declară că nu vor să candideze. Aici înţelegem mai bine adevăratul şoc al votului uninominal, chiar şi în varianta soft/moft promovată de actualul parlament. Nu e propriu-zis un vot uninominal. Şefii partidelor păstrează controlul asupra clientelei lor prin redistribuirea care ţine loc de turul doi. Miza este simplă: toţi cei care nu obţin 51% trebuie să intre în morişca redistribuirii voturilor. Şi aici arbitrariul şefilor va face ravagii. Nu se mai redistribuie cele sub 5% voturi de la alte partide, ci infinit mai mult. Se redistribuie voturile tuturor celor care au luat sub 51%. Un festin, domnilor. De fapt, întrebarea tare este: câţi vor lua 51% ? Poate 10%. Restul se redistribuie. Totuşi, deşi este o variantă lejeră, acest sistem pare să aibă efectul unui tsunami. Mulţi dau bir cu fugiţii, nu au curaj să candideze şi se retrag. Unii au fost parlamentari, alţii, care ar putea să aibă pretenţii, nu îşi depun candidaturile, deşi adesea sunt nume care au jucat roluri importante în viaţa politică în ultimii ani.
Altă distracţie părea să fie raportul pe justiţie, dar nu a fost. Raportul a fost bunicel, nu s-a scos din teacă, aşa cum ne-am temut, clauza de salvgardare. România a făcut progrese, parlamentarii sunt de vină, marea corupţie încă e înaltă cât bălăriile pe câmp etc.
Marea distracţie a politicienilor, cu show-ul TV aferent, sunt inundaţiile. Ca să vezi!
