Slăbiciuni în Babilon

Dârdora alegerilor a început de ceva vreme. Într-o formă sau alta, partidele, deşi campania oficial nu a început, s-au lansat în luptă pentru mizele mari mici puse în joc. Liderii se agită mult, apar frecvent la televizor. Apar şi prin oraşele de provincie, să mobilizeze electoratul propriu. Se încearcă mai ales atingerea celor indecişi, în speranţa de a-i aduce la urne, să mai smulgă câteva voturi în plus. Au fost atrase diverse personaje – artişti, sportivi, care să dea un plus de credibilitate partidelor şi, mai ales, candidaţilor. Politicienii nu se găsesc în sondaje prea sus exact la acest capitol, strict necesar, credibilitate. Şi atunci sunt atrase celebrităţi din alte domenii. Scopul rămâne acelaşi: să mai adune câteva mii de voturi agitate pe imaginea celor invitaţi. Marcel Iureş, Alexandru Darie, Victor Socaciu, Benone Sinulescu au fost aruncaţi în luptă până acum. Dintre sportivi, cea mai spectaculoasă este anexarea la campania liberală de la Bucureşti, pentru Ludovic Orban, a prea puţin comunicativului Victor Piţurcă, antrenorul echipei naţionale de fotbal. Firmele de PR şi de marketing politic, institutele de sondaje sunt în graţiile partidelor. Nici băgătorii de seamă, pleziriştii şi veleitarii nu somează. Telefoanele zbârnâie, întâlnirile discrete abundă. Jurnaliştii sunt sufocaţi cu insistenţe. E momentul de glorie al presei în relaţia atât de contondentă cu politicienii. Ultimii ar face orice pentru o apariţie de un minut, pentru o invitaţie la un talk-show. Pentru o ştire cu ei tăind panglici, botezând, dând mâna cu lumea în piaţă, dată la programele de news. Altfel, aceiaşi politicieni le spionează telefoanele prin serviciile speciale, îi calomniază public adesea etc. Acum au revenit pentru o lună-două la sentimente mai bune.
Lumea campaniilor electorale este un Babilon. Se intersectează tot felul de lume, impostori şi farseuri mulţi, comedianţi jalnici, figuri patetice, marţafoi, idioţi politici. Dar găsim în aceeaşi zonă şi oameni serioşi, de carieră, profesionişti, lideri credibili, care au ceva de spus. Spectacolul uman e foarte divers şi îţi trebuie mult calm şi reflexe bune ca să te descurci. Prin staff-urile partidelor găseşti pe te miri cine, aici forfotesc „mari cunoscători“ ai jocurilor electorale, improvizaţi experţi de campanie, şi ai sufletului poporului nostru. Partidele se caută bine la portofel, scot banii negri şi mulţi, se agaţă de un pai ca să aibă un plus de certitudine într-un moment al tuturor incertitudinilor. După patru ani de adunat bani albi pentru zile negre, de afaceri pe picior, interval în care s-au făcut averi babane, ameninţarea că ar putea pierde privilegiile mari şi că s-ar putea să fie îndepărtaţi de robinetul de unde curg (pică) parale cu nemiluita îi agasează şi îi sperie.   
Sondajele arată mişcări interesante în această primăvară. Se revine, în general, la termenii dinainte de referendumul pentru suspendarea lui Băsescu. Băsescu e în scădere destul de rapidă, deşi rămâne pe prima poziţie. Isărescu este pe poziţia a doua. Isărescu este omul de care Băsescu se teme cel mai mult pentru reînnoirea mandatului său. Şi preşedinţia, ca instituţie, pierde viteză. În schimb, mass-media, atacate violent de Băsescu recent, câştigă puncte. Este o reacţie a societăţii în faţa acestor atacuri extrem de periculoase pentru climatul democratic. Jurnaliştii stau mult mai bine decât politicienii. Mass-media sunt pe locul trei după Biserică şi Armată, mult înaintea lui Băsescu, a partidelor etc. PD-L stagnează de un an, dar rămâne favorit. Cresc încet, dar sigur PNL şi PSD. Jocurile încep să se facă. De rezultatul acestor alegeri depind multe. Săptămânile care au rămas până la vot vor arăta multe din adevăratul potenţial al partidelor şi candidaţilor lor. Dar, mai ales, slăbiciunile lor. Unele deja vizibile.