Expiraţii

Preşedintele Băsescu a gratulat clasa politică săptămâna care abia a trecut, zicând – his masters voice – că este „expirată“. „Expiraţii“ nu vrea să zică foştii piraţi, adică „ex-piraţii“. Eu credeam că la asta se referea când am auzit prima dată la radio declaraţia prezidenţială. E sigur că Domniile lor, politicienii, au maniere de piraţi. Văd o corabie, o abordează, se reped, iau prada şi fug… Dispar pe mare, prin insulele lor ascunse să îşi pună la adăpost comorile. Este o clasă de „compradores“, cum se spune în America de Sud. Apucă, pune mâna pe tot, pusă pe jaf, pe însuşirea frauduloasă a orice – mai ales a avuţiei publice. O lume în sine, dornică şi lacomă, de fapt… Asta cam seamănă cu ce a făcut clasa politică românească în ultimii 18 ani. S-a îmbogăţit, a luptat în toate bătăliile electorale, cu gândul să pună mâna pe putere, ca să poată fura în voie, cu poliţia şi justiţia alături. Şi câte averi mari nu s-au făcut astfel! Dar tipii ăştia nu sunt „expiraţi“. Fură încă în voie, nestingheriţi de Parchete, Garda Financiară, Poliţie. Dimpotrivă. Aceste instituţii se hrănesc baban din averile făcute de ingenioşi, de „băieţii deştepţi“, cum le zice chiar preşedintele. Aş spune că instituţiile statului – imparţiale, cum sunt – au fost şi sunt amestecate în războiul dintre clanuri, dintre grupurile financiare, petrolişti, bancheri, exportatori şi importatori, speculatori imobiliari… Au ajutat când preşedinţii, când pe prim-miniştrii, când pe puternicii lideri ai grupurilor parlamentare să pună mâna pe câte o ciozvârtă de fabrică, de teren, de petrol, de marmură sau alte delicatese… Ţara asta nu trebuie să rămâna aşa, nevândută, cum spunea un slogan securistic din anii ’90. Nu o vindem ca să o luăm noi în posesie… Şi ieftin, nu oricum. Dar nu la acest comportament se referea, cred, preşedintele de la Cotroceni. În fond, el face parte din această clasă politică. Este unul dintre oamenii ei de succes incontestabil. A ajuns din căpitan de vas ministru de cinci ori, primar, şef de partid, preşedintele României. Averea lui a crescut simţitor cu fiecare treaptă. Nu este deloc un om sărac. Dacă mâine se retrage are şi el o pâine albă, să mănânce dacă patria nu îi va fi – la retragere – recunoscătoare. Are în cârcă povestea cu „Flota“, dar şi cu casa din strada Şerban Mihăileanu, pe care şi-a atribuit-o singur, pe când era primar al Bucureştilor. Plus altele, pe care sigur le va clarifica la timpul potrivit. Am încredere că nu ne va lăsa cu atâtea enigme pe cap. Sigur, alţii au fost mai îndemânatici şi au trecut, cu ce au înhăţat în exerciţiul funcţiunii, la nivelul de sute de milioane, nederanjaţi de DNA şi alte comicării.   
Băsescu vrea să spună mai curând că, după ce băieţii deştepţi au făcut prăpăd, ar fi cazul să se retragă. Şi-au făcut suma. Avem aşadar o clasă politică formată din lideri şi servanţii lor, care gata, şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul, şi ar fi bine, dacă înţelegem bine ce spune preşedintele Băsescu, să plece la pensie. Că tot a crescut punctul de pensie. Expiraţii sunt însă ceilalţi, politicieni de duzină, din 1990 până azi, în 2007. Au spus ce aveau de spus, au făcut ce aveau de făcut, şi acum, cu buzunarele (citeşte conturile) pline, ar fi bine să plece acasă… Adică să ne lase dracu’ în sărăcia noastră şi să îşi vadă de treburile lor… Când spune asta, el nu face distincţie între ideologii şi nici între farfurii, mai pline sau mai goale. Uită să ne spună dacă amicii săi politici plus anexele devotate fac parte dintre cei al căror termen de garanţie şi folosinţă este depăşit. Perfect. E un atac în bloc. Dacă stau drept şi judec strâmb, înţeleg că nu avem nevoie de politicieni. Ar fi bine poate să rămână Băsescu singur, lider luminat de tip sud-american, de inspiraţie Hugo Chavez, care să ne păstorească. Să ne spună ce e bine şi ce e rău pe lumea asta. Nu avem nevoie de un parlament, nici de partide. Un singur partid, cu Domnia sa în frunte, ar fi de ajuns. Curăţenia asta de toamnă ar începe cu Băsescu – produs al acestei clase politice şi al sistemului inaugurat în 1990 – sau cu adversarii lui politici? E bine de ştiut. Nu de alta, dar să nu murim proşti. Sau prostiţi.