De fiecare data, la sfârsit de an, se lasa cu asa o vaicareala, un scandal, tipete, strigaturi conjugale, conferinte de presa. Cum ne aducem aminte cum am scapat de clanul Ceausescu, ne ia asa o ameteala. Ne creste adrenalina, ni se urca foamea in gât. Devenim vindicativi peste noapte. Suntem certareti, gata sa ne luam gâtul unul altuia. Noroc ca avem cefe si gâturi groase, de neam prost. Ne enervam, ne atacam unii pe altii spornic. Injuram brav de biserica si Dumnezei, ne atacam pe pont de momite si fudulii, ne trimitem la origine. Ne balacarim unii pe altii. Cum facem bilantul, si ne amintim ca au trecut 17 ani, gasim noi un pretext sa ne invinetim la fata si sa devenim justitiari. Apar din neant diversi tenori care tin scena si microfonul. Unii zic de mama, altii zic ba pe-a ma-tii! Tipii se uita prea intens in camerele TV pe unde apuca. Unii se dau profeti ai neamului, altii, baieti dezghetati si jurnalisti tinerei plini de aplomb. Altii, cutre batrâne, comenteaza filozofico-politic pe la toate posturile TV. Bravo lor, e ceasul sa incheie anul „en fanfare“, plini de veselie si artag. Sa nu ii uite populatia asta pasnica a României. Politicienii, si ei, inainte de a se retrage pe la castelele lor din munti, cum se retragea românul in codrul verde in fata invadatorilor, sau pe la vilele de la Snagov, ies pe sticla sa ne impartaseasca din nepretuitele lor invataminte de partid. Aflam cum s-au imbogatit dând cu gura si smecherind ca hotii de buzunare cu degetele lor indemânatice prin buzunarele fraierilor. Aia care platesc cinstit taxe si impozite lacomului stat român. Si cum si-au tras dânsii niste fetite dulci in anturaj, pe post de secretare, de doctorite, asistente, experte, si… ma opresc aici. Ne mai spun cum au parvenit la pozitiile modeste de senator, deputat, ministru, si alte alea. Uneori apar umflati in gusa ca niste curcani, ei, fostii sarantoci, ex-securisti & nomenclaturisti, actuali bancheri, hingheri de lux, pomanagii si sinecuristi pe viata ai banilor publici. Ei sunt frecventatorii receptiilor oficiale, ai board-urilor simandicoase, manglitori profesionisti in timpul liber, pe care il au berechet. Tocmai când toata lumea normala cumpara podoabe de pom si se pregateste de Craciun, sa intâmpine frumos Nasterea Domnului, ne trezim impresurati de domnii astia care nu prea vor sa ne petrecem sarbatorile fara ei. Cinismul povestii e ca atunci când ii privim pe micile ecrane, ei sunt deja plecati hat departe.
Si presa greseste. De ce? E o perioada cu mare lipsa de subiecte. Orice smecherie, aiureala, zvon pot deveni informatie. Pot sa dea sare si piper unui telejurnal, sau sa umple prima pagina. Jurnalistul e fericit ca are marfa. Ipochimenul, care e cam nevorbit si vrea sa acapareze spatiul nostru privat cu bazaconiile lui, este si el fericit. Paradisul mediatic al gagautilor & gugumanilor, vorba lui P.P. Carp, incepe pe la Sfântul Nicolae si dureaza pâna pe la Boboteaza. Este un interval in care – intâmplator – nimeni nu mai lucreaza in România – un fel de Lehliu Gara la scara europeana. Bref, cam asa intâmpinam sfârsitul anului, in tromba, asaltati de michiduta si aghiuta pe toate canalele TV. Nu e lucrul cel mai usor sa suporti asaltul mediaticilor de ocazie, sa asculti bancurile lor rasuflate, promisiunile desarte, ipocriziile de cartier. Macar o data am putea sa traim pasnic, fara sa ne sparga nimeni televizorul luându-ne drept prosti. Fara dumnealor am duce-o mai bine, sarbatorile ar fi chiar sarbatori. Dar capcana e pusa, cum am zis. Unii au nevoie de subiecte, de mutre bine dispuse; si când nu le au, le inventeaza. Ceilalti vor sa puncteze la sfârsit de an, sa marcheze un punct in sondaje, la popularitatea lor indoielnica. Nu vor sa se lase uitati când ne gândim, fireste, la familie, la cele sfinte, la porc, la brad si cadouri. Nu se lasa uitati pâna trecem Anul Nou. Asa ca, daca va lasa inima, uitati televizorul inchis. Nu aveti ce vedea…
