Plecarea conservatorilor din guvern a luat pe nepregatite doar presa. Pe culoarul puterii lucrul era cunoscut de mult. Si nimeni nu a facut un secret din asta. Ideea este ca multi s-au leganat in iluzia ca totusi nu va indrazni sa plece de la borcanul cu miere al puterii. Inca din vara Dan Voiculescu a anuntat ca va pleca pâna la sfârsitul anului din guvern. Cred ca ratiunea acestui gest este procentul din sondaje, extrem de scazut, sub cel al lui Gigi Becali&PNG, de exemplu, aflat in afara parlamentului. PC a fost la putere doi ani, daca nu punem la socoteala alti trei ani impreuna cu PSD. PC a candidat pe listele PSD, de la care a obtinut 19 deputati si 11 senatori, in schimbul sustinerii mediatice. Dan Voiculescu, presedintele PC, are un trust de presa puternic, care conteaza decisiv in toate negustoriile politice pe care acesta le face. Si cu PSD a facut un joc asemanator. In 2003 a iesit de la guvernare, a candidat singur in alegerile locale, cu ceva succes. Apoi s-a unit iar cu PSD pentru alegerile parlamentare, desi Dan Voiculescu declara ca nu se va mai uni niciodata cu PSD, ca nu se poate guverna alaturi de PSD etc. A fost un divort de complezenta. Povestea a continuat, pentru ca in 2004, la câteva saptamâni dupa alegeri, PC sa paraseasca PSD si sa se alature ADA pentru a forma coalitia pe care acum, iata, o paraseste.
In ciuda acestui zigzag, PC nu a reusit niciodata sa iasa din anonimat. Gestul de duminica nu provoaca alegeri anticipate, ci arata ca PC se pregateste de alegeri anticipate deja hotarâte. PC are nevoie ca de aer sa iasa in decor, sa se faca vazut, auzit, sa incerce sa ajunga undeva la 5%, care l-ar apropia de pragul electoral. Manevra din 2003/4 a reusit. Va reusi si de data asta PC sa isi aranjeze ploile? E putin probabil ca PC sa intre in viitorul parlament de unul singur. Asta spun calculele. Are nevoie de altii. Pe cine isi va alege aliat? Se va duce spre PNL, in situatia in care ADA se rupe? Cu PD, data fiind antipatia intre Traian Basescu si Voiculescu – rezultat al conflictului economic dintre doua grupuri de interese – slabi sorti de izbânda, desi in politica s-au vazut multe. Cu PSD? PSD are amintirea pacalelii din 2004, când – dupa ce l-a votat pe Adrian Nastase presedinte al Camerei Deputatilor – PC a dezertat in momentul critic, al formarii majoritatii parlamentare. Gestul de atunci al PC a trimis PSD in opozitie. Nici pâna azi pesedistilor nu le-a trecut supararea. Dar si in aceasta relatie dificila s-ar putea sa avem surprize. Toata lumea politica are nevoie de imagine, de un trust de presa puternic care sa i-o faca, mai ales in campanii. Este atuul lui Dan Voiculescu. El repeta acum manevra pe care a reusit-o in compania PSD-ului in 2003 si va astepta linistit sa se incinga spiritele. Sa ne apropiem de alegeri si atunci vor pica si ofertele de colaborare. In fond, Voiculescu este un negustor. Stie jocul, cererea si oferta functioneaza si pe piata politica.
Interesant mi se pare ca PSD nu s-a manifestat ca un mare partid de opozitie. Acum trebuia sa spuna ca este gata sa preia guvernarea (asta e rostul unui partid de opozitie), mai ales ca guvernul a pierdut majoritatea din parlament. PSD ramâne prudent in expectativa. Aflati inainte de congres, social-democratii nu se simt suficient de tari pentru a veni la guvern. Se stie ca toate guvernele care si-au „bagat“ tarile in UE au cazut. PSD prefera sa lase locul minat Aliantei D.A. PSD nu are interes nici de alegeri anticipate, care ar da aceeasi situatie ca azi. Ar prefera sa le amâne, pâna in 2008, daca se poate, pentru ca declinul ADA va fi mai puternic decât azi.
Liberalii par perdantii acestei situatii. Dezbinati, lor le cade cât se poate de prost criza de acum. Si ei sunt in fata unui congres, care se desfasoara, spre deosebire de cel de acum doi ani, sub mare presiune.
