Am vazut la televizor ca tot ceea ce era doar un zvon se intâmpla acum: câteva muncitoare din China au fost aduse la o fabrica din Bacau. E doar inceputul. Nu vom avea mâine sau la anul valuri de muncitori straini, dar in 15 – 20 de ani se va intâmpla. Pe la inceputul anilor `80, când Spania incepea dezvoltarea europeana, era greu de inchipuit ca in 2006 se va pune problema unui partid românesc acolo. România va fi granita estica a Uniunii Europene si va fi un punct de atractie pentru muncitorii ieftini de la est. Nu atât pentru cei din Republica Moldova si Ucraina, care deja s-au orientat masiv spre „vechea“ Europa, ci de mai incolo: fostele republici sovietice asiatice, China. Oameni cu infatisare si culturi diferite. Atunci se va vedea cu adevarat cât de toleranti suntem.
Ne-am obisnuit sa credem ca suntem toleranti. Când traiesti intr-o zona locuita doar de români e simplu sa fii tolerant. Sau sa te crezi tolerant. Pentru ca, de fapt, nu vorbim foarte frumos pe strada sau prin presa despre minoritatile noastre traditionale, maghiarii si romii. In sondaje, procentele cele mai multe de antimaghiari ies in mod paradoxal in Moldova si in sudul tarii, adica acolo unde românii nu prea vad maghiari decât la televizor, de unde au inteles ca sunt rai.
Socrul meu, nascut in secuime si trimis cu serviciul intr-un sat din Braila, le-a lasat românilor de acolo o impresie foarte buna. Dupa revolutie, când cu evenimentele de la Târgu-Mures, brailenii care nu vazusera niciodata picior de maghiar stateau la cârciuma si injurau la unguri. Cineva le-a spus: „Bai, doctorul Bella e ungur!“ Reactia: „Aoleu! Si ce om bun parea!“
In ceea ce ii priveste pe romi, se manifesta un fel de acceptare in scârba. „Tiganul tot tigan“; „Pacat de el ca e tigan“; „Nu te juca cu tiganii“; „Cutare s-a tiganit“ – e banal sa auzi asa ceva in familie sau pe strada.
Ne enervam când tabloidele britanice se napustesc pe români si ii fac in toate felurile. Cu toate tabloidele sale, Anglia este obisnuita cu strainii. Multi români ajunsi acolo au un fel de reactie ciudata: „Ma, dar multi negri au primit astia!“. Când te trezesti singurul alb intr-un metrou din Paris plin cu negri iti spui in gând gluma lui Cioran: domne, eu sunt singurul francez de aici?!
Vin chinezii. Parca vad bancurile cu asiatici inghesuiti in geamantane. Un popor care a indurat atâtea umilinte va simti gustul revansei: i-am gasit pe unii mai prapaditi decât noi. Toti nereusitii români pursânge vor gasi motiv sa se creada reusiti prin comparatie, asa cum ziaristii ratati de la The Sun o fac acum cu românii. Tare ma tem ca vom descoperi ca nu suntem deloc toleranti.
