La PNL s-a declarat razboi. Vechii lideri Valeriu Stoica si Theodor Stolojan sunt autorii bravurii. Cei doi sunt foarte legati din anul electoral 2000, când ultimul a candidat, la apelul primului, la presedintia României, contra lui Isarescu, Vadim si Iliescu. A facut cam 11%, dar a tras PNL dupa el, in parlament. Isarescu a fost mai putin fericit, a facut zece procente, si PNT plus UFD (intre timp inghitit de PNL) au ramas pe dinafara parlamentului. Tandemul a performat putin timp mai târziu, când Stoica a pierdut fotoliul de presedinte PNL, dar a reusit sa aranjeze succesiunea, impingându-l in fata pe Stolojan. Tariceanu a candidat atunci la sefie, dar nu a reusit sa câstige. Stolojan a inchis disputele in partid, a cerut disciplina si a adus partidul de la 7% la urne, spre 20% in sondaje. Intre timp, a lichidat mostenirea lasata de Stoica in partid. Intre cei doi tovarasi a aparut o raceala pentru ca oamenii lui Stoica au fost indepartati. Apoi PNL s-a apropiat de PD, si-au format o Alianta D.A. câstigatoare. A fost mai mult o uniune personala intre cei doi lideri populari, Basescu si Stolojan, si mai putin intre partide, ramase suspicioase, mânate de competitia pentru fiecare scaun si loc pe lista. S-a vorbit chiar de o fuziune, dar imediat dupa alegeri Basescu a anuntat ca fuziunea ramâne pentru dupa 2008, când expira intelegerea dintre PNL si PD. A fost totusi o mica pacaleala la adresa electoratului. S-a zis ca oamenii s-au vazut cu sacii in caruta puterii si, dupa ce sperietura ca ramân in opozitie le-a trecut, isi vad de ale lor. Guvernarea cerea ca la 1 ianuarie 2007 sa fim in UE. Asa ca tintele, agenda s-au schimbat de pe o zi pe alta. Disensiunile au aparut repede. De la Cotroceni s-a auzit chemarea spre alegeri anticipate. Intre cele doua palate au aparut scandalurile. Ca pe vremea lui Constantinescu. Apoi s-a fortat demisia lui Tariceanu, in vara lui 2005. Tariceanu accepta ideea apoi se razgândeste. Mona Musca isi da demisia, dar nu este urmata de toti cei care erau angajati in acel puci si lovitura esueaza.
Povestea nu se sfârseste aici. La rampa apare Stoica, acesta fiind uitat dupa disparitia lui de pe scena politica. Parea resemnat pentru pierderea conducerii PNL. Apare si Stolojan, si el socotit de presa ca retras din politica. Devenit critic al guvernului, al liberalilor si, mai ales, al lui Tariceanu, iese in prim-plan. Mai ales ca in sondaje statea foarte bine. La câteva luni, dupa ce parasise competitia prezidentiala. S-a spus ca in spate se afla de fapt Basescu. Imprudent, Stolojan a facut greseala sa accepte pozitia de consilier la Cotroceni, ceea ce il face inadecvat pentru atacuri la adresa PNL&Tariceanu. Liberalii pot acum sa spuna ca toate criticile nu au substanta si de fapt nu sunt decât interesele lui Basescu, care vrea sa sparga PNL, si sa il anexeze PD-ului, pentru a forma un partid prezidential. Adevarata-neadevarata, povestea asta tine in interiorul PNL, care face corp comun cu Tariceanu, nu foarte popular la inceputul mandatului sau de sef liberal. Efectul acestor atacuri a fost o intarire a PNL, o disciplinare a lui, pentru a face fata la ceea ce s-au numit tentativele lui Basescu, via Stolojan, de a distruge partidul.
Desigur, aparitia grupului Stoica&Stolojan&Musca& comp. nu are cum face bine PNL-ului. Liberalii au mai trecut in ultimii 16 ani de multe ori prin asemenea crize. Inca din vara 1990 se deschide seria disidentelor, rupturilor, sciziunilor, a existentei câtorva partide liberale in paralel. Deocamdata, exclusii (se pregateste si Stoica) nu ne spun daca vor sa faca un partid liberal separat sau vor ramâne o „miscare“. PD a facut doua declaratii: ca nu ii va primi pe liberalii exclusi si a cerut din nou fuziune. Basescu a spus ca va avea o discutie cu Stolojan. Vor discuta probabil pe tema incompatibilitatii dintre functia de consilier prezidential cu activitatile politice partizane in care este implicat fostul premier, candidat la presedintie si lider PNL. Disputa e departe de a se incheia.
