Vechi texte de teatru din biblioteca lui Theodor Teodorini, poze îngălbenite de vreme cu trupe de actori din 1916 şi 1924, obiecte de recuzită de la 1916, poze cu clădirea Teatrului Naţional arzând în anul 1927 stau alături de costume vechi, purtate de actori din alte vremuri ai Teatrului Naţional din Craiova şi de picturile în ulei ale directorilor instituţiei de altădată, într-o cămăruţă modestă ce a servit drept muzeu.
Pe o plăcuţă montată deasupra unei uşi grele de fier din Naţionalul craiovean stă scris „Muzeu“. Un muzeu care s-a născut din visul inimosului Constantin Gheorghiu, referent literar al teatrului, care a adunat tot ceea ce a însemnat documente, afişe, poze, schiţe de costume şi de scenă, costume, elemente de recuzită ale unor actori din alte vremuri care au scris istoria acestei instituţii de cultură. El a fost cel care a luat drumul arhivelor pentru a găsi manuscrise, texte vechi care au stat la baza montării unor spectacole de referinţă din alte vremuri, primele tipărituri de texte dramatice la Craiova. A pus cap la cap informaţii preţioase, fotografii aparţinând unor persoane particulare şi nu numai, şi a realizat colecţii de benzi de magnetofon, de filme, a adus în faţa publicului fotografii care redau scene din spectacol, diapozitive, creând în 1975, după o muncă asiduă, un templu al comorilor teatrului, muzeul. Acesta era organizat conform unui referat redactat de directorul de atunci al instituţiei de cultură, Al. Dincă, şi secretarul literar Alexandru Firescu, „în două moderne şi spaţioase săli, sala cu exponate vechi 1837-1944 şi sala contemporană în noul edificiul al teatrului, ceea ce dă posibilitatea, seară de seară, la fiecare spectacol, de a fi vizitată de o bună parte din public“.
Datorită Domniei sale, trona în muzeu la loc de cinste şi o fotocopie înrămată, dintr-un articol, descoperită în 1980 în Arhivele Statului din Bucureşti, care atestă înfiinţarea Teatrului Naţional. „În ziua de 29 iunie se nota în analele Craiovei deschiderea Teatrului Naţional. Trupa română veselă de triumf cântă mai întâi în cor un imn de bucurie şi de recunoştinţă pentru toţi patronii teatrului şi apoi îndată prezentară două comedii originale: «Duelurile» şi «Piatra din casă» lucrate una de domnul C. Caragiale şi alta de V. Alecsandri. Două individe înaintea cărora scena română se închină cu respect şi recunoştinţă. Semnat Gheorghe Chiţu – «Vestitorul românesc» 18 iulie 1850“ .
Un loc încărcat de istorie
Astăzi, cei care ajung în preajma muzeului de abia îi mai simt răsuflarea. El se încăpăţânează însă să trăiască şi această îndârjire i-a făcut pe cei care iubesc teatrul şi arta să-i asigure în acest an oxigenul necesar pentru a putea spune frumoase poveşti scrise cu ani şi ani în urmă pe scenă. Directorul Naţionalului craiovean, Mircea Cornişteanu, l-a delegat pe actorul şi muzeograful Mircea Tudosă să redea muzeului strălucirea de altădată, pentru ca anul viitor, în apropierea Festivalul Internaţional Shakespeare, acesta să poată să-şi deschidă porţile şi să încânte călătorul prin lumea fascinantă a artelor.
Păşim înăuntrul cămăruţei ce găzduia cândva muzeul, ca să ne bucurăm de istoria locului. De pe pereţii încăperii care mai păstrează o parte din exponate, directorii de altădată ai instituţiei te salută cordial din tablouri pictate în ulei, special comandate de-a lungul timpului de Teatrul Naţional. Într-o vitrină, ascunse sub praful vremii, stau caietul de regie scris de Al. Dem Dan, cu diferite notiţe pe pagină şi contrapagină, planul scenei, sabia inscripţionată, peruca, purtate chiar de el pe vremea când pe scena Naţionalului se monta „Hamlet“, în 1916. Alături stă afişul care anunţa premiera, 19 martie 1916 „la ora 8 şi 1/2 seara. Tragedie în 12 tablouri de William Shakespeare“. După notarea distribuţiei sunt scrise şi preţurile: „loja 34-39 lei 15, loja 25-33 şi 39-47 lei 10, loja de galerie lei 6, fotel de orchestră lei 5, stal I lei 3, balcon 1,50 bani, galerie 1 leu“.
Ceva mai încolo, sub un alt geam, într-o cutie veche de bijuterii, descoperim accesoriile care au aparţinut artistei Florica Sterescu, dar şi o schiţă pentru decorul piesei „Visul unei nopţi de vară“, din stagiunea 1925-1926. Nu au cum să nu-ţi atragă atenţia şi fotografiile celor care alcătuiau trupa de actori în 1916, în 1924 sau pe cei care mergeau în stagiunea 1931-1932 în turneu la Târgu Jiu.
Prin noianul de comori se află şi „testul piesei «Turnul din Ferrara» prezentată la Craiova în 1855 cu Ştefan Velescu în rolul Herman“ sau un vechi costum al lui Al. Dem Dan purtat de acesta pentru rolul titular din piesa „Vlaicu Vodă“ din stagiunea 1927-1928 sau un costum din spectacolul „Mihai Viteazul“.
Interesant este şi caietul-program al primului spectacol după reînfiinţarea teatrului, din stagiunea 1942-1943, „Meşterul Manole“. „A existat un om inimos, Ştefan G. Boţoiu, care a adunat în jurul lui toate eforturile şi oamenii urbei în frunte cu primarul de la acea vreme, negustorii cu prăvălii din Craiova pentru a reînfiinţa teatrul. Bătălia a început din 1940. Au ajuns chiar la şeful statului de atunci, Antonescu. Şi au scris dorinţa pe o piele de căprioară. Îi cereau mareşalului sprijinul pentru înfiinţarea teatrului în Craiova, menţionând că sumele aferente vor fi suportate de craioveni, de cei care iubesc teatrul.
În cele din urmă, printr-o ordonanţă, mareşalul a aprobat reînfiinţarea teatrului“. Acesta este povestea pe care ne-o spune actorul Mircea Tudosă, aflată şi de el cu ani în urmă de la Constantin Gheorghiu, cel care şi-a pus toate energia în slujba artei, a teatrului. Răsfoim caietul-program şi descoperim, alături de actorii din distribuţia „Meşterului Manole“, şi alte informaţii despre piesă, reclame ale afacerilor celor care au susţinut reînfiinţarea, ca o evidentă recunoştinţă pentru eforturile lor: „«Negoţul românesc», «La Englez», magazin general de manufactură, galanterie, postăvărie, confecţiuni pentru bărbaţi, dame şi copii, firma «Radio record», «Globul verde», pânzărie, mercerie, ciorăpărie, articole de botez, magazin de încălţăminte «La gheata de aur», «La steluţa», «La strugure»“.
Sunt piese care vin să completeze un episod important din istoria teatrului, într-un colţ de muzeu, care mâine va reface epopeea craioveană a Teatrului Naţional.
