Drogul antidivorţ

Mai nou, o soluţie pentru a asigura trăinicia unui cuplu ar putea fi drogurile, relatează lastampa.it. Cel puţin aceasta este opinia a doi cercetători de la Oxford University, al căror studiu a fost dat publicităţii de cotidianul britanic Guardian.  
Julian Săvulescu, profesor la Institutul pentru Viitorul Umanităţii (un centru creat în cadrul prestigioasei universităţi şi care drept are obiectiv evitarea dispariţiei speciei umane), şi elevul său, Anders Sandberg, şi-au unit eforturile pentru a pune la punct un drog, pe care doi parteneri a căror uniune începe să scârţâie îl pot lua pentru a evita epilogul tragic: un dureros şi de multe ori costisitor divorţ. Ca orice studiu ştiinţific care se respectă şi acesta îşi are rădăcinile într-o experienţă personală. În 2005, Săvulescu a divorţat şi a traversat teribila perioadă de depresie, certuri şi conflicte pe care cei mai mulţi dintre foştii parteneri trebuie să o parcurgă. „Acea perioadă m-a făcut să mă gândesc la cât suntem de fragili şi, mai ales, cât este de dificil să menţii o relaţie pentru o perioadă lungă de timp“, a explicat Săvulescu. „Cum este posibil ca persoane inteligente şi sigure pe ele să ajungă în astfel de situaţii?“, a spus la rândul său Sandberg.  
În Europa, potrivit unor statitistici recente, durata medie a unei căsătorii este de 18 ani, iar lucrurile stau şi mai rău dincolo de Ocean. În aceste condiţii, ideea de a pune la punct un antidot care să evite ce e mai rău, adică pierderea interesului faţă de propriul partener după mai mulţi ani de convieţuire sau de căsnicie, este binevenită. Aspectul oarecum surprinzător al acestei teorii este următorul: drogul nu acţionează asupra centrilor nervoşi ai creierului, responsabili cu apariţia emoţiilor sau a afecţiunii faţă de partener, ci asupra centrilor nervoşi responsabili cu ataşamentul şi nevoia de celălalt. Nu este încă foarte clar cum este posibil ca un drog să stimuleze substanţele chimice şi să reacţioneze la propriul partener şi nu la vreun străin întâlnit pe stradă. Secretul, din câte se pare, ar consta în a administra partenerului o doză de oxitocină (considerat de unii hormonul fidelităţii) şi de Vasopresină (hormon implicat în mecanismele memoriei). De altfel, cercetătorii susţin că, ţinând cont de faptul că multe relaţii nu se termină dintr-un motiv temeinic, ci din motive de natură pur biologică, un astfel de „antidot“ nu ar face decât să garanteze relaţii mai stabile şi o evoluţie umană sigură. Scepticii se întreabă însă ce e natural în a împiedica sfârşitul unei poveşti de iubire, mai ales că evoluţia speciilor este garantată prin ceilalţi factori de procreere. Mai degrabă, avem de-a face cu un studiu oarecum
antievoluţionist, având în vedere că este vorba de un drog pentru a garanta uniunea cu acelaşi partener. În plus, există incertitudini în legătură cu eficacitatea acestui antidot şi atât Sandberg, cât şi Săvulescu recunosc marea problemă a proiectului lor: drogul ar putea avea efecte pe termen scurt, şi nu pentru o perioadă lungă de timp.