Medicamentele antiinflamatoare – agresorii inimii

Aproape că nu există persoană care să nu fi apelat măcar o dată în viaţă la un medicament antiinflamator pentru combaterea unei stări febrile, cefaleei sau durerii reumatismale – chiar dacă a fost vorba doar de aparent inofensivele Aspirină sau Paracetamol. Antiinflamatoarele sunt un grup eterogen de medicamente cu structură chimică diferită, dar cu efecte farmacologice şi reacţii adverse asemănătoare. Toate substanţele din acest grup posedă, în proporţie variată, proprietăţi analgezice (ameliorarea durerii), antipiretice (scăderea febrei) şi antiinflamatoare, fiind folosite în acest sens cu real succes în practica medicală. Medicamentele antiinflamatoare rivalizează însă cu multe boli grave în privinţa numărului de decese sau complicaţii serioase pe care le produc. Fără a le contesta efectul benefic pe care îl exercită atunci când sunt administrate justificat şi cu precauţie, voi încerca să subliniez riscurile la care se expun pacienţii care folosesc, dar mai ales aceia (nu puţini!) care abuzează de această categorie medicamentoasă.
Cele mai frecvente reacţii adverse ale substanţelor antiinflamatoare sunt cele digestive, mergând de la greaţă, vomă, arsuri epigastrice (în capul pieptului), diaree, anorexie (absenţa poftei de mâncare), până la gastrită, esofagită, ulcer gastric sau duodenal şi chiar la hemoragie digestivă ameninţătoare de viaţă.
Mai puţin cunoscute, dar cel puţin la fel de periculoase sunt însă reacţiile adverse asupra aparatului cardiovascular. Deoarece reţin în organism sarea şi apa, medicamentele antiinflamatoare pot conduce la creşterea semnificativă a tensiunii arteriale, atât la persoanele normotensive, dar mai ales la hipertensivi, cărora le pot dezechilibra marcat valorile tensionale.
Reţinerea sării şi a apei în organism duce la creşterea volumului sanguin circulant şi, prin urmare, la suprasolicitarea cordului. Aceasta poate avea efecte neaşteptat de grave la pacienţii care suferă de sau sunt predispuşi la insuficienţă cardiacă – boală pe care frecvent o agravează sau o precipită. Este motivul pentru care pacienţilor cu insuficienţă cardiacă sau cu boli care pot evolua spre aceasta le este interzisă cu stricteţe administrarea antiinflamatoarelor.
Alt efect advers nefast al medicamentelor antiinflamatoare este cel proagregant (protrombotic): ele favorizează formarea unor mici cheaguri de sânge (trombi) la nivelul pereţilor arteriali cuprinşi de ateroscleroză. Formarea trombilor e un proces care durează doar câteva minute sau ore, ducând rapid la îngustarea semnificativă sau chiar la ocluzia totală a unei artere. Consecinţele trombozelor arteriale sunt uneori dramatice, în funcţie de localizarea lor: infarct miocardic sau preinfarct (angină instabilă), accident vascular cerebral ischemic, ischemie periferică acută, infarct renal, mezenteric, retinian etc. De aceea, pacienţilor cu angină pectorală (cardiopatie ischemică), celor care au suferit un infarct miocardic, preinfarct sau accident vascular cerebral ischemic, purtătorilor unor stenturi intraarteriale, bolnavilor afectaţi de arteriopatie aterosclerotică periferică şi chiar şi celor cu ateroscleroză arterială asimptomatică le este recomandată evitarea folosirii medicamentelor antiinflamatoare.
Spre deosebire de antiinflamatoarele administrate pe cale generală (oral, injectabil sau ca supozitoare), unguentele antiinflamatoare nu ajung în cantitate semnificativă în sânge şi deci nu au reacţiile adverse descrise. De asemenea, există medicamente (antialgicele, decontracturantele musculare) care pot înlocui cu succes administrarea antiinflamatoarelor. Fiindcă, dacă de reumatism nu moare nimeni, medicamentele antiinflamatoare produc, din păcate, încă prea multe decese evitabile.