„Gunoierii țin orașul în viață. Dacă nu și-ar face treaba, orașul ar fi într-o stare deplorabilă. Nu degeaba gunoierii sunt considerați eroi“, am citit asta pe un site care face vorbire despre gunoierii din New York. La noi, însă, nu este o meserie râvnită. Este doar un loc de muncă. Totuşi, cu certitudine, munca de gunoier nu este pentru oricine.
Îmbrăcaţi în salopete portocalii, oamenii de la Salubritate îşi fac simţită prezenţa în oraş, de la primele ore ale dimineţii. Maşinile de gunoi turează motoarele pe aleile dintre blocuri, ticsite cu autovehicule parcate. Roţile autogunoierelor scrâşnesc.
Oamenii îmbrăcaţi în portocaliu sar din maşină. Unul înhaţă mătura cu făraşul şi se îndreaptă către pubele. În timp ce al doilea îl coordonează pe şoferul maşinii. Se aude un strigăt: „Heeei!“. Mâna omului arată ca într-un gest poliţienesc, stop.
Este semn că mașina de gunoi a ajuns în buza platformei. Azi, „la butoane“ sunt nea Ion, Mărin şi Nicu, responsabili pe toată zona cartierului 1 Mai. În spatele blocurilor cu patru etaje de pe bulevardul 1 Mai, imediat după Ciupercă, două platforme sunt pline cu gunoi.
Muncitorii încarcă mai întâi resturile menajere care sunt lângă containere. Platforma este, rând pe rând, „înghiţită“ de autocompactor.
Acum vine rândul containerelor să fie deşertate în autogunoieră. Nicu şi Mărin mută containerul şi îl pun în dispozitivul maşinii de unde va fi ridicat şi basculat în cuvă. Îl trag cu greu lângă maşină. Nea Ion acţionează butoanele şi manetele autogunoierei. Gunoiul cade cu zgomot şi aerul se îmbibă cu un miros greu, înţepător.
Operatorii de pe autogunoiere s-au obişnuit. Zilnic suportă mirosul pestilenţial şi gunoaiele oraşului. Nu strâmbă din nas, nu simt senzaţia de vărsătură care ţi se opreşte în gât.
Şi ultimul tomberon este golit, Nicu mătură şi ultimele resturi de pe platformă.
Nicu lucrează la Salubritate de 21 de ani. Înalt, slab cu şapca trasă pe ochi spune că îşi face treaba 12 ore pe zi. Munca lui este să ridice gunoiul din oraş. Are uneori surpriza să mai găsească câţiva bănuţi aruncaţi din greşeală la gunoi. Asta aşa, la capitolul „surprize“.
Blocaţi de maşinile parcate
Un ticăit insistent semnalează că autogunoiera dă cu spatele. Mărin îi face semn cu mâna să înainteze. Gunoiul este golit. Marin Dumitraşcu este cel mai tânăr din echipă. Lucrează de zece ani pe maşina de gunoi.
Munceşte ca să-şi ţină familia, dar se gândeşte şi la o pensie. Nu-i este ruşine, este un serviciu ca oricare altul. Competenţele lui sunt să ridice gunoiul şi să lase platformele curate.
Două platforme sunt gata imediat.
Aici este bine. Sunt platforme curate, nu sunt probleme nici cu maşinile, nici cu bordurile. Păi, să vedeţi în alte părţi, sunt pline şi gunoi aruncat pe lângă containere. Ca să nu mai spun de borduri, sunt plaforme unde sunt înalte şi trag oamenii ăştia de containere de se omoară.
Cea mai mare problemă a mea este alta, maşinile parcate. Sunt platforme unde abia putem intra. Oamenii nu-şi dau maşinile la o parte. Claxonăm, ne înjură. Pierdem timp, consumăm motorină. Să vedeţi cum este acolo, la spital, pe Insulă. Am fost de dimineaţă şi nu am putut intra. Mergem acum a doua oară,
spune Ion Udriţă, conducător auto la Salubritate.
Într-adevăr, pe Insulă, aleea care duce la platforma de gunoi este blocată de autovehicule parcate. Claxonul sparge tăcerea. Câţiva curioşi apar la balcon sau în faţa blocului. Numai proprietarii maşinilor, nu. Echipa face cale întoarsă. Până la sfârşitul programului vor mai trece încă o dată.
Echipa „ia cu asalt“ platformă după platformă
Maşina pleacă mai departe, altă platformă, pe strada Dimitrie Gerota. Ceva îi atrage atenţia lui Nea Ion. Bagă mâna fără jenă în container şi scoate câteva plăci de gresie:
Ia uitaţi, ce aruncă în tomberon. Se plâng apoi că se scurge zeamă din maşina de gunoi. Cum să nu se strice maşinile, tamburul ăla nu este făcut pentru moloz. Una este gunoiul menajer, alta resturile din construcţii. Asta este o altă nemulţumire a mea. Oamenii nu înţeleg.
Omul cu părul grizonant lucrează de o viaţă la Salubritate, de 30 de ani şi a văzut multe. De la şase dimineața la şapte după-masă străbate oraşul cu maşina de gunoi. Ştie că lumea strâmbă din nas, dar el îşi face treaba.
Asta este munca lui, s-a obişnuit. A prins perioada cu vechile tomberoane de tablă care erau plimbate prin oraş până la groapa de gunoi.
Acum lucrurile s-au simplificat mult, iar maşinile sunt moderne şi alt fel dotate. Îl deranjează aglomeraţia, maşinile parcate aiurea care-l împiedică să ajungă la platforme şi faptul că oamenii aruncă în tomberonul destinat gunoiului menajer, moloz.
Echipa urcă în maşina marcată cu triunghiului format din săgeți în interiorul unui container, semnul reciclării, şi merge mai departe.
