Ion Minulescu s-a născut la 6 ianuarie 1881 în București şi a fost un poet și prozator român, reprezentant important al simbolismului românesc. Chiar dacă s-a născut în Capitală, a copilărit la Slatina, oraşul mamei sale. A urmat școala primară și gimnaziul la Pitești, iar în 1897, sub pseudominul (I.M.) Nirvan, i-au apărut primele producții poetice în revista Povestea vorbei. În 1898, tânărul poet a publicat în Foaia pentru toți. Doi ani mai târziu, Minulescu a plecat la Paris pentru a studia Dreptul, însă poeții francezi i-au schimbat dorințele și, captivat de scrierile acestora, a uitat de studiile juridice. După numai patru ani s-a întors în țară, unde a compus poezie și proză. Director general al artelor în Ministerul de Culte și Arte, el a condus publicațiile simboliste Revista celorlați și Insula. S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice. Cultivând motive lirice tipic simboliste, poezia sa cântă mirajul ținuturilor exotice, marea, aspirația spre absolut, stările sufletești enigmatice, într-un limbaj alegoric de o sonoritate exterioară specifică. La 11 aprilie 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu a încetat din viață la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
