Universitatea din Craiova, prin parteneriatul său cu centre universitare din lumea întreagă, trimite studenţi în străinătate, dar şi primeşte tineri străini. Sunt deja cunoscute bursele prin care cursanţi români optează pentru un contract Erasmus, numit cândva Socrates, sau câştigă un master în străinătate, pe domeniul studiat în ţară. De asemenea, tot mai mulţi studenţi aleg să vină în România şi îşi construiesc aici o carieră. Ei sunt aceia care pun speranţe în învăţământul românesc şi îşi spun zilnic că nu regretă pasul făcut.
Yang Xiachan, Eva, cum o numesc colegii, este un astfel de tânăr. Ajunsă în 2009 în România, ea studiază jurnalismul la Facultatea de Ştiinţe Sociale. Şansa ei de a urma această specializare a venit prin intermediul unei burse de stat.
Guvernul chinez a considerat, după cum ne povesteşte ea, că ţara noastră corespunde cel mai bine dorinţelor ei. Îndrumată de profesori, Eva a ales să vină în Craiova, la studii: „Iniţial, eu voiam să merg în Coreea. Profesorii mei m-au îndrumat spre această ţară şi mi-au zis că în România este bine“. Motivul pentru care a plecat din ţara natală este dorinţa de a schimba ceva: „În China, am studiat muzica zece ani, cântam la tobe. Aici studiez jurnalism. Nu-mi plăcea ce făceam, voiam să schimb ceva. Nu-mi doream o carieră în muzică. Din acest motiv am ales jurnalismul“, ne-a spus ea.
După un an şi jumătate într-o ţară necunoscută, Eva s-a mai acomodat cu oamenii din jurul ei şi este dornică să comunice. Cu un zâmbet şi un semn din mâini, ajutat de un cuvânt în engleză, studenta reuşeşte să discute cu ceilalţi colegi. Aceştia îi răspund în acelaşi limbaj, presărat cu câteva cuvinte în română. Pentru ea acest fapt îi vine în ajutor, îi facilitează înţelegerea limbii: „Colegii şi prietenii mei mă ajută să înţeleg româna“. Alt ajutor îl găseşte în computer.
Mai dificilă pentru ea este perioada examenelor. Mai slab pregătită decât ceilalţi colegi, Eva promovează unele examene cu un indulgent 5.00. Profesorii cunosc situaţia ei, unii o înţeleg, alţii nu. Este chemată uneori la probele orale, la care engleza este puntea de salvare.
Cât de greu este să fii student străin în România, putem vedea în persoana Evei. Punctuală la fiecare examen, cu foaia în faţă, cursanta încearcă să rezolve cerinţele. Dacă are noroc de grile, încercuieşte variantele la nimereală sau chiar la inspiraţie, de la colegul din spate. Celelalte exerciţii nu le lasă nerezolvate. Cerinţa o înţelege, mai greu îi este să se exprime în română. Aici intervine limba maternă şi siguranţa că nu a făcut nici o greşeală de ortografie. Cât de mult înţelege profesorul din lucrarea ei, numai el ştie.
„Îmi place în România“
Întrebată adesea de vocile curioase cât de mult a ajutat-o această experienţă, Yang Xiachan răspunde încrezătoare, cu inocenţa unui copil aflat abia în clasa întâi: „E un lucru bun pentru mine faptul că am venit aici. Mai am de stat un an şi jumătate şi poate va fi mai bine“. Tot ea spune că îi place la această facultate, în care îşi pune toată încrederea că o va termina cu bine: „Îmi place în România, îmi place la această facultate. Nu vreau să mă întorc în China şi să studiez muzica. Îmi doresc să devin jurnalistă şi să profesez, poate, chiar în ţara mea“.
Cât despre viaţa ei, Eva este o tânără cât se poate de obişnuită, are 22 de ani şi îi place să facă shopping cu prietenul ei, aflat la studii tot în România, dar în Capitală. Dacă nu este la cursuri, o zi din viaţa ei se desfăşoară normal, fără complicaţii, în camera de cămin: „Stau în camera mea aproape toată ziua. Îmi petrec timpul la calculator, vorbind cu prietenul meu din Bucureşti şi cu mama mea, care este acasă, în China. Când am cursuri, merg la facultate“, povesteşte ea. În situaţia ei se află, poate, mulţi studenţi, poveştile unora dintre ei sunt cunoscute, ale altora nu. Cei mai mulţi dintre aceştia merg mai departe şi spun, precum viitoarea noastră jurnalistă chineză, că în România este „OK“.
jiunimea.ro
