Coloana monumentală de la Târgu Jiu a fost fabricată în Atelierele Centrale din Petroșani și ridicată la Târgu Jiu în 1937, totul sub coordonarea inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan. Inaugurarea întregului ansamblu a avut loc la 27 octombrie 1938, fără participarea lui Brâncuşi.
Fiica inginerului Ştefan Georgescu-Gorjan, Sorana Constantza Georgescu-Gorjan, trăieşte în prezent în Bucureşti şi a oferit amănunte inedite despre monumentala lucrare de la Târgu Jiu şi colaborarea dintre marele sculptor şi tatăl său.
Ion Jianu: Constantin Brâncuşi a fost în relaţii apropiate cu bunicul (Ion Georgescu-Gorjan) şi tatăl dumneavoastră (Ştefan Georgescu-Gorjan), a locuit în casele acestora din Craiova şi Petroşani, i-a făcut bunicului un bust. Pentru cei care nu v-au citit cărţile şi articolele, v-aş ruga să oferiţi câteva amănunte legate de prietenia marelui sculptor cu bunicul şi tatăl dumneavoastră, de felul cum l-aţi perceput dumneavoastră pe Brâncuşi.
Sorana Constantza Georgescu – Gorjan: Ion Gorjeanul, bunicul meu, și Constantin Brâncuși s-au împrietenit la Craiova, la începutul anilor 1890. Ion era prim-vânzător la Marele Magazin de Manufactură și Mărunțișuri „La Steaua Colorată“, de pe strada Madona Dudu nr. 23, iar Constantin era băiat de prăvălie la bodega-băcănie a lui Ioan Zamfirescu, de la nr. 19 al aceleiași străzi. Ion, mai vârstnic cu şapte ani, era originar din Godineștii Gorjului, sat apropiat de Hobița lui Brâncuși. Era orfan de ambii părinți, iar Brâncuși era orfan de tată. Plecaseră amândoi la oraș, în căutare de mai bine. Destinele asemănătoare i-au apropiat. Ion i-a devenit bun sfătuitor și ocrotitor lui Costache (Constantin Brâncuşi – n.r.), care-l socotea naș. L-a ajutat să intre la Școala de Arte și Meserii din Craiova. L-a găzduit, în Craiova, în perioada 1893-1895, până ce a fost admis la internat, într-una din camerele în care locuia împreună cu fratele său mai mic. În perioada studiilor bucureștene ale artistului, la 10 aprilie 1902, a fost mandatat de acesta să-i ridice ajutorul de studii de la Epitropia Bisericii Madona Dudu. L-a mai găzduit în Craiova și în 1902, în timpul în care Brâncuși își efectua serviciul militar fără încazarmare. Atunci, proaspătul absolvent de Belle-Arte i-a făcut un frumos bust din ghips, aflat în prezent la Muzeul Național de Artă al României.
Prietenia a continuat și după plecarea artistului. Brâncuși i-a trimis numeroase vederi din drumurile sale, l-a vizitat de câte ori revenea la Craiova, i-a cunoscut soția și fiii. Peste ani, când îl va vizita fiul mai mare al lui Ion, tânărul inginer Ștefan, artistul îi va acorda toată încrederea și-l va onora cu oferta de colaborare. Ștefan se va arăta demn de încredere și va reuși să materializeze visul sculptorului de a ridica o Coloană fără sfârșit monumentală la Târgu Jiu.
„Năzdrăvanul Costache“, locuitor al Craiovei
I.J.: Aş dori să stăruiţi asupra perioadei în care Brâncuşi a fost găzduit în Craiova de bunicul dumneavoastră. Aceste case mai există în Craiova, ştiţi dacă au plăci memoriale care să ateste şederea „năzdrăvanului Costache“ – cum l-aţi numit pe Constantin Brâncuşi – în Bănie? Cunoaşteţi cu ce anume se îndeletnicea pe atunci, în Craiova, viitorul sculptor?
S.C.G.G.: Brâncuși a fost găzduit până în august 1895 în casa din strada C.A. Rosetti nr. 14, unde locuia cu chirie patronul de „La Steaua Colorată“, Ghiță Ionescu, care-i lăsase lui Ion Georgescu-Gorjan în folosință un dormitor și sufrageria. Proprietarul casei era un anume Rusu. Casa avea intrarea printr-un gang într-o curte interioară, unde se aflau mai multe ateliere de mici meseriași. Fațada s-a schimbat, ca și numele străzii – Grivița Roșie, număr necunoscut. Nu știu dacă mai există azi casa.
La 1 septembrie 1894, Brâncuși a intrat la Școala de Arte și Meserii din Craiova. În august 1895 a devenit intern al şcolii.
Prin 1901, Ion s-a mutat în apartamentul de deasupra prăvăliei „La Steaua Colorată“ din strada Madona Dudu nr. 23. Acolo l-a găzduit în 1902 pe Brâncuși, care, reamintesc, i-a realizat bustul. Peste ani, strada se va numi Maxim Gorki, iar casa va fi sediul unui magazin Pronosport. Apoi, toată zona a fost demolată.
Revenit de la Paris, Brâncuși l-a mai vizitat pe Ion în 1914 și 1922, în locuința achiziționată în 1914 pe strada Sofia Caneciu nr. 6. I-a admirat grădina și i-a cunoscut familia. În 1939, clădirea veche va fi înlocuită cu una modernă. Numele străzii se va schimba succesiv în Olga Bancic, Lupeni și Constantin Rădulescu-Motru, nr. 8. Se mai păstrează grădina și atenansele, din cele văzute cândva de Brâncuși. O placă memorială ar putea marca locuința bunului prieten al sculptorului, care a decedat aici în 1951.
I.J.: Aţi afirmat deseori că exemplul modestiei şi dârzeniei marelui sculptor în a înfrunta greutăţile v-au influenţat în viaţă, mai ales în momentele dificile prin care aţi trecut. Vă rugăm să ne vorbiţi de aceste nobile calităţi ale lui Brâncuşi…
S.C.G.G.: În scrisoarea de acceptare a comenzii de la Târgu Jiu din 11 februarie 1935, Brâncuși afirma: „În prezent, toate lucrurile începute de atâta vreme sunt spre sfârșit și eu sunt ca un ucenic în ajunul de a deveni calfă“. Modestia sculptorului era evidentă și în faptul că, atunci când a locuit la Petroșani, a ales camera cea mai modestă, în concordanță cu modul în care locuia la Paris. A înfruntat cu dârzenie toate greutățile și a consemnat acest lucru și în cugetările sale. Se exprima metaforic: „Ca un obiect ușor, pus pe fundul adâncului ocean, […], a trebuit să merg și să mă lupt cu toți curenții și cu toate obstacolele ca să ies la suprafață“; „Ceva mai puternic decât mine m-a împins înainte spre un lucru fără nume, care m-a făcut să lupt cu toate mizeriile vrăjmașe“; „Nu uita că ești artist! Nu pierde curajul, nu-ți fie teamă de nimic! Vei răzbi! Să creezi ca un zeu, să poruncești ca un rege, să muncești ca un sclav!“.
Ştefan Georgescu-Gorjan, crescut în cultul lui Brâncuşi
I.J.: Despre ridicarea Coloanei Infinite în urmă cu 75 de ani s-a scris mult. Cum apreciaţi dumneavoastră că s-a ajuns la colaborarea Brâncuşi – Ştefan Georgescu-Gorjan? Din amintirile tatălui dumneavoastră aflăm că Brâncuşi a locuit în casa dumneavoastră părintească din Petroşani, dar proiectul propriu-zis s-a convenit în atelierul sculptorului din Paris, aşa este ?
S.C.G.G.: Ștefan Georgescu-Gorjan, inginerul care l-a secondat pe Brâncuși în realizarea Coloanei, îl vedea ca pe „omul cel mai cinstit și cel mai sincer“, care „iubea sinceritatea și ura mai mult decât orice prefăcătoria, lingușeala, cinismul“. Fiul cel mai mare al lui Ion Georgescu-Gorjan, Ștefan, s-a născut în casa din Madona Dudu care-l adăpostise cândva pe sculptor. A crescut în cultul artistului, despre care a ascultat de mic nenumărate istorisiri. A admirat bustul tatălui modelat de Brâncuși, a răsfoit cu interes albumul cu ilustrate semnate Costache, trimise nașului din drumurile artistului. A făcut studii strălucite la Liceul „Carol I“, trecând doi ani într-unul, după modelul lui Brâncuși. Între 1923 și 1928 a urmat cursurile Școlii Politehnice din București, secția electromecanică, dar a frecventat trei semestre în paralel și cursurile Facultății de Filosofie și Litere. A audiat conștiincios prelegerile de istoria artei ale lui Tzigara-Samurcaș și a vizitat asiduu muzee și expoziții. Proaspătul inginer s-a angajat la 1 septembrie 1928 la Societatea Petroșani, a fost trimis pentru o practică de şase luni la Uzinele Siemens-Schuckert din Viena și apoi în Valea Jiului, la exploatarea minelor de cărbuni. A ajuns curând inginer-șef la Atelierele Centrale Petroșani și adjunct al directorului. Preda electrotehnica la Școala de maiștri minieri și mecanici din localitate și a inițiat un aeroclub. Profesionalismul, puterea de muncă, capacitatea organizatorică și vasta cultură a tânărului au fost apreciate de conducerea Societății, care i-a încredințat misiuni de serviciu peste hotare. La prima deplasare la Paris, l-a vizitat și pe Brâncuși în atelier. Le-a scris părinților la 26 decembrie 1934: „Am fost la Brâncuși, cu care am stat mult de vorbă. E un adevărat artist, de geniu“. L-a vizitat din nou la 7 ianuarie 1935, de Sfântul Ion, onomastica tatălui lui, prietenul lui Brâncuși. Atunci artistul l-a consultat în privința posibilității realizării unei Coloane la scară mare. Coloana brâncușiană nu are nici soclu, nici capitel, nici început, nici sfârșit. Este formată dintr-o înșiruire pe verticală de elemente identice, terminate la capete cu semielemente. Soluția inginerului l-a mulțumit pe deplin pe artist: „Să se încastreze în beton baza unui stâlp solid de oțel, pe care să se tragă, suprapunându-se, ca niște mărgele uriașe, goale în interior, elementele spațiale identice ale coloanei. Îmbinarea perfectă a elementelor la rosturi avea să asigure impresia de continuitate“. Brâncuși i-a propus inginerului colaborarea în realizarea comenzii primite de la Aretia Tătărescu – un monument în amintirea eroilor gorjeni căzuți în primul război mondial. Se gândea la o coloană fără sfârșit. Inginerul a acceptat cu entuziasm. A primit în dar un frumos catalog al Expoziției lui Brâncuși din 1926 de la Galeria Brummer, cu dedicație, data marcând momentul stabilirii concepției tehnice a Coloanei.
La 11 februarie 1935, sculptorul a comunicat în țară acceptarea comenzii. Cei doi au mai discutat despre proiect în decembrie 1936 și mai 1937, la Paris. S-a stabilit atunci că elementele coloanei vor fi turnate în fontă alămită, iar fabricarea se va realiza la Petroșani, la Atelierele Centrale, care dispuneau de utilaje moderne și de forță de muncă calificată. Inginerul-șef Gorjan coordona secțiile de turnătorie, prelucrare și structuri metalice, precum și biroul de proiectare. În iulie 1937 s-au întâlnit la Târgu Jiu, unde au vizitat locul ales pentru monument. Inginerul a fotografiat amplasamentul – un teren viran la marginea orașului, unde se ținea târgul de vite. Artistul va schița ulterior pe fotografie o siluetă de coloană.
Brâncuşi şi Ştefan Georgescu-Gorjan, absenţi la inaugurarea Coloanei
I.J.: Vă rugăm să ne oferiţi detalii privind execuţia şi ridicarea monumentalei lucrări. Din documentele rămase de la tatăl dumneavoastră reiese ceea ce se scrie despre realizarea Coloanei, respectiv că şeful proiectului a fost ing. Ştefan Georgescu-Gorjan, calculele de detalii au fost realizate de ing. Nicolae Hasnaş, desenele de execuţie de proiectantul Gavrilă Şomlo, iar stâlpul de susţinere a fost făcut din profile şi table de oţel de la Reşiţa?
S.C.G.G.: La început de august 1937, Brâncuși a venit la Petroșani, unde urma să fie fabricată Coloana. A fost găzduit în locuința de burlac a inginerului Ştefan Gorjan, pe strada Cloșca nr. 2. Casa nu mai există în prezent. Timp de două săptămâni s-a stabilit dimensiunea unui element sau mărgea, cum o numea sculptorul, înălțimea totală a Coloanei și numărul de elemente. S-au corelat coordonatele tehnice, considerentele financiare și criteriile estetice. Proporțiile unui element sau modul trebuiau să respecte formula armoniei plastice, dorită de artist – raportul (1) : (2) : (4), între latura mică, lățimea maximă și înălțime. Calculele și schițele sumare realizate de inginerul Gorjan după indicațiile sculptorului erau definitivate la atelierul de proiectare de inginerul Nicolae Hasnaș și desenate la scară de proiectantul Gavrilă Șomlo. S-a ajuns în final la dimensiunile unui modul de 45:90:180 cm, la un număr de ½ + 15 + 1/2 module și o înălțime totală de 29,35 m, ceea ce a primit acordul sculptorului. Brâncuși a lucrat zile întregi la cioplirea unui model de modul din lemn de tei, dar a trebuit să plece din țară la 2 septembrie, lăsând în grija inginerului Gorjan restul operațiilor. A fost ținut la curent prin fotografii și scrisori. A revenit la Târgu Jiu la sfârșit de octombrie, a asistat la tragerea primelor module pe stâlp și le-a filmat, apoi a plecat din nou, trebuind să meargă în India. Stâlpul central a fost realizat din laminate de oțel aduse de la Reșița și de la Uzinele Malaxa. A fost proiectat din trei tronsoane, cu structuri diferite, protejate anticoroziv prin trei straturi de miniu de plumb. Modulele au fost montate la orizontală în atelier, pentru o perfectă îmbinare. Construcția coloanei s-a încheiat la mijlocul lui noiembrie 1937, iar metalizarea cu alamă s-a realizat în vara anului următor, sub supravegherea artistului, care a părăsit localitatea la 20 septembrie 1938. Nu a participat la inaugurare.
I.J.: La sfârşitul lunii octombrie, se împlinesc 75 de ani de la inaugurarea Coloanei Infinite – eveniment petrecut pe 27 octombrie 1938, la care au absentat Brâncuşi şi tatăl dumneavoastră. Care a fost motivul acestor absenţe?
S.C.G.G.: Inginerul Gorjan nu a fost prezent la inaugurare întrucât lipsea din țară. Absența lui Brâncuși a fost explicată de doamna Sanda Tătărescu-Negropontes prin faptul că repetatele amânări ale datei evenimentului au produs confuzie.
I.J.: După ridicarea Coloanei, Brâncuşi nu s-a mai întâlnit niciodată cu tatăl dumneavoastră, deşi am citit că cei doi ar mai fi convenit asupra unor proiecte, printre care şi acela al templului pentru Indore (India), în care ar fi dorit să-l implice şi pe ing. Ştefan Georgescu-Gorjan. Care a fost motivul pentru care ei nu au mai colaborat?
S.C.G.G.: Inginerul Gorjan nu a mers la Indore cu Brâncuși în decembrie 1937 pentru că trebuia să supravegheze terminarea operațiilor la Coloană. Credea că-l va putea însoți la o dată ulterioară. Au intervenit complicații în India, apoi războiul, și proiectul a eșuat.
Speranţe privind includerea ansamblului în Patrimoniul UNESCO
I.J.: Sunteţi moştenitoarea unei inestimabile istorii – cea a conceperii şi ridicării Coloanei – şi de mulţi ani publicaţi materiale-document despre acest eveniment. Mai aveţi documente inedite, informaţii importante care urmează să fie publicate? V-aţi propus să lămuriţi şi unele controverse sau confuzii, strecurate chiar şi în unele cărţi cu… pretenţii, despre titanul de la Hobiţa?
S.C.G.G.: Odată cu intrarea în circuitul public a lăzilor cu documente din arhiva Brâncuși aflate în posesia moștenitorilor lui, s-au putut consulta și scrisorile trimise de inginerul Gorjan lui Brâncuși, pe care expeditorul nu le-a putut recupera în timpul vieții. Apariția filmelor făcute de Brâncuși însuși la Târgu Jiu a adus, de asemenea, informații noi. Toate acestea se cuvin examinate cu atenție și vor fi consemnate în materiale viitoare.
I.J.: Ce doriţi să mai spuneţi despre acest subiect, împlinirea a 75 de ani de la ridicarea Coloanei…?
S.C.G.G.: Aniversarea a 75 de ani de la inaugurarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu coincide cu intensificarea eforturilor depuse pentru includerea ansamblului în Patrimoniul UNESCO. Sperăm că aceste eforturi vor fi încununate de succes!
