Ion şi Gheo sunt cu oile la păscut. Stau ei vreo şase ore fără să zică nici unul dintre ei ceva. La un moment dat, Ion zice:
– Mă Gheo, tu nu te plictiseşti?
– Ba da, mă Ioane.
– Păi hai să zicem ceva.
– Păi ce să zicem?
– Hai să zicem ghicitori.
– No, bine, mă, zii tu primu’.
– Mă Gheo, ce e mic, negru şi îmbârligat?
– Mă, Ioane, d’apăi îi mic mic?
– Mic doară.
– Micuţ, micuţ de tot?
– Micuţ, micuţ de tot, no.
– Micuţ, micuţ de nici nu-l vezi?
– Micuţ, micuţ de nici nu prea îl vezi.
– Tulai, Doamne, doară n-o fi acidul dezoxiribonucleic, mă?
