Ion şi Maria vin seara de la cosit. Şi, cum mergeau ei pe marginea drumului, trece pe lângă ei un motociclist. Maria priveşte după el peste umăr şi urlă:
– Ioaneeee !
– No, tu, fă, de ce ţipi?
– Mi-e frică, Ioane! Tu ai văzut motociclistul care-a trecut pe lângă noi?
– D-apăi, l-am văzut.
– Mă, Ioane, mă, n-avea cap!
– Tulai, doar n-oi fi nebună! Cum să n-aibă cap?
Mai merg ei ce mai merg, şi iar trece pe lângă ei un motociclist. Maria se-ntoarce după el şi urlă:
– Ioaneeee! Nici ăsta n-are cap!
– Tulai, fă, n-oi fi nebună, cum să n-aibă cap?
Iar mai merg un pic şi iar trece pe lângă ei un motociclist. Maria urlă iar:
– Ioaneee! Mă, mi-e frică, mă! Nici ăsta n-are cap!
Ion stătu puţin, se gândi ce se gândi şi zise:
– Fă, Mărie, ia mută tu coasa pe umărul celălalt!