E foarte greu să-ți iei rămas bun de la cei dragi, chiar dacă știi că ăsta-i mersul lucrurilor și, vrei, nu vrei trebuie să-l accepți. Uneori cauți să te consolezi cu gândul că se curmă suferința persoanei lovite de o boală nemiloasă, dar tot greu e… Atât pentru familie, cât și pentru prieteni și simpli cunoscuți.
Ieri a fost ziua în care marea familie alb-albastră a trebuit să-și ia rămas bun de la Neculai Tilihoi, unul dintre coloșii fotbalului românesc, care, alături de frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima, a încântat de nenumărate ori tribunele fostului „Central“, impunând respect tuturor rivalilor din țară și de peste hotare. „Fundașul de fier“ de atunci a rămas la fel de ferm și de demn până în ultima clipă și a luptat cum a știut mai bine cu boala. I se mai spunea „Limbă“, dar nu pentru că lingușea, din contră, avea gura mare. A fost bărbat tot timpul și spunea lucrurilor pe nume de fiecare dată, chiar dacă a deranjat multă lume de dragul adevărului. Nea Nae iubea mult și glumele, și viața, și astea i-au dat putere să treacă peste nedreptățile și necazurile care l-au tot încercat după ce și-a încheiat cariera de fotbalist. Nu s-a lăsat doborât ușor nici acum, după trei ani de mare suferință, și a părăsit lumea cu demnitate și cu decență.
Ultimele aplauze pe „Ion Oblemenco“
Neculai Tilihoi a decedat duminică, acasă, apoi a fost depus la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“, iar de luni și până ieri a petrecut 24 de ore în incinta stadionului „Ion Oblemenco“, pe locul unde altădată era un „Central“ plin ochi, care îl aclama. De aplauze și scandări cu numele său a avut parte și ieri, când a trebuit să părăsească noul „templu“ din Bănie și să se îndrepte spre locul de odihnă, dar nu înainte de a intra pentru ultima dată prin tunel și pe gazonul terenului de fotbal.
Cu soția Geta, fiul Lucian și ceilalți membri și apropiați ai familiei Tilihoi în frunte, cortegiul funerar, care a numărat peste 250 de oameni, printre aceștia regăsindu-se foștii colegi din Maxima și mai tinerii mari fotbaliști ai Băniei, reprezentanți ai Universității Craiova, dar și diferite personalități din lumea sportului și politicii, a părăsit cu greu Complexul Sportiv.
Drumul spre Cimitirul Ungureni a fost făcut pe jos, tot ca să se întârzie momentul despărțirii, regretul citindu-se ușor pe chipurile tuturor. De pe margine, participanții la trafic au claxonat, iar pe trotuare lumea se oprea și aplauda în semn de respect. Nae Tilihoi a fost așteptat la locul de veci de suporterii Universității, care au afișat mesajul „Fundașul de fier ne apără acum din cer. Adio Nicolae Tilihoi“, cuvinte care i-au răscolit pe toți cei care l-au condus pe fostul mare fotbalist pe ultimul drum.
A urmat slujba și apoi inevitabilul s-a produs, lacrimile au început să joace pe fețele multora, în timp ce fanii au aprins torțe, au pornit fumigene alb-albastre și au completat cu scandări de genul „Te vom iubi mereu!“. Nae Tilihoi își va dormi somnul de veci în același cimitir cu fiica lui, Alina Florentina, decedată pe 30.12.2007, la doar 30 de ani, tot după o boală necruțătoare, dar nu lângă ea, ci la circa 200 de metri distanță.
„A fost un gladiator pe teren, un gentleman dedicat fotbalului și familiei“
Despărțirea de Neculai Tilihoi a fost foarte dureroasă pentru toți colegii din Craiova Maxima, care au preferat tăcerea, doar Emil Săndoi și Adrian Popescu reușind să spună câte ceva despre ziua nefericită.
„Sunt momente grele, în primul rând pentru familie, după aceea pentru noi, pentru familia Universității Craiova, pentru că a plecat dintre noi un om deosebit, un mare caracter. Pe atunci, noi eram jucători mai tineri, ne lua de fiecare dată lângă el și ne încuraja. Chiar dacă mai eram apostrofați de alții, el ne zicea: «Hai copile, nu-i nimic, vezi să nu mai greșești în continuare». Era un om deosebit, cu care poate viața nu a fost atât de generoasă, decât pe parcursul carierei de fotbalist, când a obținut performanțe de răsunet cu Craiova Maxima. După aia, s-a lovit de multe greutăți. A fost un luptător, un gladiator pe teren, un gentleman dedicat fotbalului și familiei. Va rămâne veșnic în memoria noastră ca acel fundaș de fier pe care îl apreciam la fiecare joc“, a spus Emil Săndoi.
Acesta a fost completat de Adrian Popescu: „Este o zi tristă pentru noi, pentru fotbalul craiovean și românesc. A fost unul din cei mai importanți fundași ai României, unul din stâlpii de bază ai Craiovei Maxima. Eu am fost în acea perioadă alături de ei, știu ce a însemnat Tilihoi pentru fotbalul craiovean. Îmi pare nespus de rău că asemenea oameni, Tilihoi, Ștefănescu și ceilalți, cu o tărie fantastică, cu o dăruire fantasică, s-au dus dintre noi. Amintirile sunt cele care ne rămân și sunt unele superbe, așa cum a fost Craiova Maxima. Nicolae Tilihoi a fost un om extraordinar, un suflet extraordinar și un fotbalist extraordinar. Și nu sunt cuvinte picate așa din cer“.
Odihnește-te în pace, Nae Tilihoi!
Pentru galerie foto, click aici.
