Fost campion al României la spadă, component al lotului național, craioveanul Daniel Hondor antrenează de mai bine de două decenii peste Ocean. În urmă cu cinci ani, acesta și-a deschis propriul club, Olympia Fencing Center, la Boston, și totodată este antrenorul lotului de cadete și junioare al SUA. Aflat într-o vizită-fulger în Bănie, Daniel Hondor a vorbit despre activitatea sa în „țara tuturor posibilităților“, dar și despre cum se vede de acolo scrima românească.
Pe Daniel Hondor l-am întâlnit în sala de scrimă a Liceului cu Program Sportiv „Petrache Trișcu“ din Bănie. De câte ori sportivii pe care îi antrenează la clubul său din Boston au concurs în Europa, în țări apropiate de România, fostul mare spadasin trage o fugă acasă pentru a-i vedea chiar și pentru o zi, două pe cei dragi. Acum și-a rupt din timpul prețios și a venit la sală să-i vadă pe antrenorii de scrimă, foștii săi colegi, dar și cum se pregătesc spadasinii craioveni.
„Am avut un concurs la Cracovia, în Polonia, și am profitat să dau o fugă la Craiova, orașul meu natal, să îmi văd colegii. De câte ori ajung aici e o plăcere să văd copiii, antrenorii. Urmăresc mult scrima românească și sunt impresionat ce rezultate au cu resursele pe care le au, mă refer la condiții. Când spadasinele tricolore au devenit campioane olimpice la Rio în 2016 am țipat de m-au auzit toți vecinii“, spune Daniel.
„Popescu și Podeanu au schimbat scrima românească”
Uitându-se pe panoul cu amintiri, poze și articole din presă, aflat într-un colț al sălii, acesta s-a recunoscut într-o fotografie veche, de când era adolescent. Tot acolo l-a văzut și pe regretatul Dumitru Popescu, antrenorul care i-a călăuzit pașii în activitatea sportivă, dar care l-a ajutat mult și după ce la rândul său a devenit antrenor. „Dumitru Popescu a schimbat scrima românească. El și Dan Podeanu. Nu s-ar fi ajuns aici fără ei, la asemenea rezultate. În urmă cu mulți ani, am fost antrenor puțin cu «Maître» (n.r. – Dumitru Popescu) la clubul Olimpia Craiova, apoi am plecat în Olanda să antrenez, iar în ’96 am plecat în SUA. Acum cinci ani, când mi-am deschis propriul club în Boston, a fost primul pe care îl sunam. Nu în fiecare seară, dar o dată la două zile, ca să îl întreb ce fac cu copiii. În cinci ani nu a fost săptămână să nu îl sun. Când a murit, trebuia să vin cu fiul meu, care face și el scrimă, să-l cunoască. Nu am mai apucat…“, spune cu regret antrenorul craiovean, multiplu campion național, campion balcanic, medaliat la concursuri de Cupă Mondială și component al lotului României.
Scrima se dezvoltă cu rapiditate în SUA
Clubul lui Daniel Hondor, Olympia Fencing Center, din orașul Boston, se dezvoltă pe zi ce trece. În august 2017 a primit un premiu de excelență din partea Federației americane de profil, pentru cea mai rapidă dezvoltare. „Crește foarte mult sportul în America. Când am ajuns eu acolo, nivelul scrimei era scăzut. La Campionatele Naționale erau în jur de 3.000 – 4.000 de copii pe toate armele, spadă, sabie și floretă. Acum sunt în jur de 10.000. Este un număr mult mai mare față de alte țări din Europa, poate cu excepția Franței, unde la un concurs de juniori la spadă au 200 – 300 de copii. Noi am avut 500. În ceea ce privește spectatorii, acum 10 – 15 ani sala era goală, acum e plină. În America, sistemul este diferit, totul este privat, toată lumea plătește să facă scrimă. Singurele concursuri pentru care plătește guvernul sunt Mondialele și Olimpiada. În rest, îți plătești tot“, povestește Daniel, care înainte să-și deschidă propriul club a antrenat timp de 14 ani la alt club, tot privat.
Club cu 300 de sportivi, zece antrenori și rezultate notabile
Clubul Olympia are 300 de sportivi și zece antrenori, (chinezi, columbieni, americani). Daniel Hondor se ocupă de grupele de înaltă performanță, copii cu vârste între 13 și 18 ani. Între ei și fiul acestuia, Robert Hondor, care are 17 ani, este campionul Americii la cadeți, locul cinci la juniori și a pierdut pentru puțin echipa pentru Mondiale. Antrenorul român a obținut rezultate foarte bune cu sportivii de la club, dar principala problemă pe care o întâmpină este aceea că atunci când merg la facultate nu mai fac scrimă de performanță. „Copiii muncesc foarte mult, fac în jur de 12-15 ore de antrenament săptămânal și avem și rezultate notabile. Pe lângă medaliile naționale, ne descurcăm bine și la concursurile internaționale. Avem clasări pe podium și în vecinătate la Campionatul Mondial și Cupe Mondiale. Acum, în Polonia, am avut o fată pe locul cinci și un băiat pe șase. Anul trecut, la Burgos, am câștigat Campionatele de junioare, acum două luni ne-am clasat pe unu și doi la fete și pe trei la băieți. La Mondialele de la Plovdiv am luat bronz cu echipa de junioare, chiar dacă fetele erau mai mici. Stăm bine, dar problema cea mare este că după ce termină liceul acești sportivi se lasă, spre deosebire de Europa, unde la acea vârstă încep adevăratele performanțe. La vârsta de 17 – 18 ani, noi îi pierdem. La juniori și cadeți totul e perfect, apoi se retrag. Așadar, marile mele rezultate pot fi doar la cadeți și juniori. Singura șansă va fi fiul meu, pentru că îl voi antrena eu și când va merge la facultate“, a completat românul.
Când merg la facultate abandonează scrima
De ce abandonează scrima de performanță la o vârstă așa mică americanii? Pentru că merg la facultăți particulare, unde plătesc mulți bani, se dedică studiului și nu își mai permit să piardă timpul în sala de antrenamente și la competiții în țară și străinătate. „Când mergi la facultate vorbești de împrumuturi în bancă. O școală decentă în SUA e 40.000 de dolari pe an, adică 160.000 pe patru ani. Împrumutul trebuie plătit, ori scrima nu e golf să faci mulți bani din ea. După aia începe munca, viața de familie. Ei când merg la facultate se opresc din competițiile internaționale și trag în concursuri inter-școli care sunt foarte puternice, dar e cu totul alt sistem“, explică antrenorul. Totuși, unii dintre ei continuă cu sportul de performanță grație unei burse sportive pe care o pot obține dacă au rezultate notabile. „Cine are norocul să ia o bursă sportivă, și sunt foarte mulți scrimeri care o iau, își poate permite să meargă la competiții internaționale, dar foarte puțini rămân după ce termină facultatea. Sunt vreo 20 de facultăți în SUA care oferă bursă sportivă. Când ești între primii 20, pe punctaj, în SUA îți va fi oferită o bursă sportivă. De fiul meu se interesează deja două facultăți“, a mai spus Daniel Hondor.
Soția se ocupă cu promovarea
Toată familia Hondor este implicată în clubul din Boston. Daniel antrenează, Robert este sportiv, iar soția lui Daniel se ocupă de partea de marketing. „Soția ne suportă, stă în spate și are grijă de tot marketingul. Facem o grămadă de promovare, reclame plătite. De la 50-60 de membri încolo trebuie să faci mult mai mult, dar de obicei prietenii aduc prieteni“, a încheiat Daniel.
