Fosta tenismană Liana Balaci, fiica marelui fotbalist al Craiovei Maxima, Ilie Balaci, se află de câteva zile în Antalya, la Belek, cu o elevă de-a sa, participantă la un turneu futures, şi este vecină de hotel cu delegaţia echipei de fotbal CS Universitatea. Liana, soţia tenismanului Adrian Ungur, a acordat un scurt interviu presei din Bănie, în care a dezvăluit ce a stat la baza retragerii sale, punctând că regretă că nu a reuşit să intre în primele o sută de jucătoare ale lumii.
– Ai fost recunoscută şi adoptată imediat de familia echipei CS Universitatea…
– Da, oltenii sunt olteni, suntem întotdeauna uniţi. Îl am în suflet în primul rând pe tata, care reprezintă Craiova Maxima şi e normal să ţin cu Universitatea.
– Ştii că sunt două echipe acum la Craiova cu acelaşi nume?
– Da, ştiu. Recunosc că nu prea sunt în temă şi nu vreau să comentez prea mult pe acest subiect. Le urez numai bine celor de la Craiova. Sunt două echipe, rivalitatea presupun că e mare şi sper să le fie bine tuturor.
– De ce ai pus racheta în cui?
– Din păcate am avut probleme de sănătate şi am cam fost obligată.
– Ţi-a plăcut mai mult tenisul decât fotbalul. Surorii tale, Lorena, i-a plăcut fotbalul…
– Da, fiecare ne-am axat pe părţi diferite.
– Acum eşti antrenoare, ai multe eleve pe care le susţii la turnee… Nu îţi vine să te reapuci de tenis?
– Să mă reapuc ştiu că este foarte greu. Pasiunea mea pentru tenis va rămâne pentru totdeauna şi atunci mă bucur alături de fete atunci când au rezultate bune şi sunt alături de ele la înfrângeri. Faptul că mai merg şi cu soţul meu, Adrian (Ungur – n.r.), la turnee mi-e mai uşor să trec peste retragere.
– E adevărat că nea Ilie nu a văzut nici un meci de-al tău pe viu?
– Da, este adevărat. Nu a văzut pentru că presiunea este foarte mare. Sigur ar fi fost foarte stresat şi mi-ar fi transmis şi mie starea lui. Aşa a fost să fie. În schimb a asistat mama la foarte multe meciuri şi s-a compensat.
„Avem un tenis foarte bun în România”
– În ce an va reuşi să câştige o fată din România un turneu de Mare Şlem?
– În curând. Avem un tenis foarte bun în România şi o şcoală foarte bună. Eu sunt foarte încrezătoare în fetele noastre. Îmi doresc să fie şi o fată de-a mea, dar sunt încă mici, iar drumul este lung, dar Simona Halep, Sorana Cârstea, Irina Begu, Monica Niculescu sunt jucătoare foarte bune şi au şanse.
– Regreţi că nu ai fost şi tu în prima sută din clasamentul WTA?
– Mi-aş fi dorit şi nu neapărat în prima sută, şi mai mai sus, dar am învăţat de la părinţii mei, şi mai ales de la tatăl meu, care şi el a fost accidentat, că nu poţi să le ai aşa pe toate în viaţă şi trebuie să te bucuri de ceea ce ai.
– De ce băieţii nu se ridică la nivelul fetelor în tenis?
– Este cu dus şi întors. La fete pot să spun că este mai uşor, iar competiţia la băieţi este mult mai dificilă. Cred că şi băieţii or să iasă la suprafaţă.
– Pe Adrian îl vezi în prima sută?
– L-am văzut mai mult decât în prima sută şi nu vorbesc doar eu, pentru că e mult mai personal, dar foarte mulţi spun că este un jucător foarte bun. Încă nu şi-a încheiat cariera şi cred că are multe lucruri de arătat.
– Ai jucat la fel de bine şi pe hard, ca pe zgură?
– Da.
„Sora mea e capabilă de orice”
– Ştiai că sora ta, Lorena a fost prima preşedintă de club din România? A condus Caracalul în anii trecuţi?
– Nu ştiam, dar pe sora mea o cred în capabilă de orice. Le mulţumesc părinţilor că ne-au dat această educaţie, pentru că atunci când ne punem ceva în cap îl ducem la bun sfârşit.
– Ai luat de la tatăl tău şi accidentările?
– Se pare că da.
– Dar Lorena?
– Are un talent aparte. Eu am fost cu sportul, ea are alte atuuri.
