http:http://www.youtube.com/watch?v=BQLaqd4BKfk
Craiova are nu una, ci două echipe de fotbal feminin în prima ligă. Real şi Sporting s-au întâlnit etapa trecută pe stadionul „Tineretului“, iar sportul practicat de fete aducea mai mult a lupte în nămol decât a fotbal. Pe acelaşi teren mocirlos, fără nici un fir de iarbă, se antrenează aproape toţi juniorii de la CSJ Ştiinţa „U“ Craiova, club care a fost pepiniera Universităţii.
Într-un oraş în care cândva fotbalul a fost o religie, acum, doar fotbalul feminin mai reprezintă Bănia în prima ligă. Real şi Sporting Craiova, echipe care au nume cu rezonanţă, trăiesc cealaltă faţă a sportului-rege, una în care nişte fete joacă fotbal în condiţii mizere.
Pe de altă parte, conform FIFA, fotbalul feminin este sportul cu cea mai rapidă creştere din lume, tinde să devină un fenomen social, iar finalele de campionate mondiale aduc în tribune zeci de mii de spectatori.
Dar să revenim în România. Campionatul feminin, împărţit în trei serii geografice, s-a reluat weekendul trecut. Pe stadionul „Tineretului“ din Craiova, Sporting şi Real s-au întâlnit în derbi. În tribune au fost în jur de 20 de spectatori, rude şi prieteni ai fetelor, care cu greu au făcut faţă frigului.
Cele 22 de fotbaliste şi-au făcut curaj să iasă la încălzire. Unele şi-au luat mănuşi şi căciuli. Terenul de joc, care pompos se numeşte gazon, dar care nu are nici un fir de iarbă, era plin de nămol, arăta a islaz comunal. După câteva minute, fetele aveau ghetele cu aproape un kilogram mai grele. A început meciul. Realul, echipă pregătită de Sorin Pătraşcu, care este suspendat şi le dă indicaţii din tribună elevelor sale, era favorită. Ocupa locul doi în serie. După nici un minut de joc, a marcat primul gol. Portăriţa de la Sporting şi-a apostrofat colegele, iar una dintre ele s-a scuzat spunând că a rămas împotmolită şi nu a mai putut ajunge să respingă mingea. Partida a continuat în aceeaşi notă şi s-a încheiat cu victoria clară a Realului, 15-0, iar jucătoarele celor două formaţii, îngheţate, au mers la vestiare, s-au schimbat repede şi au plecat acasă să se dezgheţe. Nu au avut unde să-şi facă un duş şi nici de un ceai cald nu au avut bani.
„Vă daţi seama cum ne-am simţit jucând pe acel teren, la minus câteva grade şi cu un vânt de te dobora la pâmânt?! De nămolul de pe teren nici nu mai vorbesc… În asemenea condiţii îţi vine să te laşi, dar îmi pare rău, pentru că îmi place prea mult fotbalul“, a spus una dintre jucătoarele de la Sporting, Adriana Rogojină.
Antrenorul Realului a spus că principalul adversar pentru echipa sa a fost terenul: „Terenul a fost desfundat şi nu s-a putut juca nimic. Fetele abia îşi ţineau echilibrul. Mingea s-a umplut repede de nămol, la fel şi ghetele. În faţa porţii nu se putea face nimic. Dacă era terenul bun, aveam mai multe acţiuni ofensive şi altul ar fi fost scorul“, a spus Pătraşcu.
Acesta recunoaşte că în asemenea condiţii este greu să ţină fetele la echipă: „Sunt şi ele domnişoare, vin să facă sport pentru sănătate, le place fotbalul, iar duminică erau toate pline de nămol, şi în cap, şi pe faţă. Iar noi nu putem să le oferim nimic. Ele joacă din suflet şi noi reuşim să le ţinem aproape, dar fără resurse financiare şi alimentaţie corespunzătoare este greu. Multe abandonează când văd că nu au nici un avantaj“.
Pe terenul de la „Tineretului“ se antrenează şi majoritatea grupelor de juniori de la CSJ Ştiinţa Craiova, club finanţat de Consiliul Judeţean Dolj şi care a fost o pepinieră pentru Universitatea Craiova.
Pătraşcu: Primăria
a spus că nu are cadrul legal să ne ajute
Deşi o duce de pe o zi pe alta, echipa pregătită de Sorin Pătraşcu este obişnuită cu performanţa. În ultimii ani, fotbalistele din Bănie au obţinut locul doi, iar în sezonul trecut – locul trei, încheind campionatul în spatele a două echipe cu bugete serioase, Olimpia Cluj şi Târgu Mureş.
Cele două formaţii care domină fotbalul feminin din România au alocat de la bugetul local câteva miliarde de lei vechi. Sorin Pătraşcu şi colaboratorii săi au bătut pe la uşile sponsorilor, dar au primit doar răspunsuri negative. Luna aceasta, au ajuns în audienţă şi la primarul Lia Olguţa Vasilescu. „Am mers cu Alina Peşu, căpitanul nostru, i-am prezentat doamnei primar performanţele noastre şi faptul că nu avem susţinere financiară pentru a câştiga campionatul, apoi să jucăm în Liga Campionilor. Ulterior, am primit răspuns că autorităţile locale nu au bază legală să ne ajute. Este păcat, deoarece avem fete convocate la toate loturile naţionale ale României. Am adus şi câteva jucătoare din alte oraşe, le-am cazat într-un apartament şi avem restanţe la chirie. Singura susţinere financiară este din partea unor oameni de bine. Unul ne dă 20 de lei, altul 50, fiecare cât poate“, a explicat Pătraşcu. FRF ajută echipele feminine cu sume modice pentru cazare, masă şi transport la meciurile din deplasare, dar cheltuielile pentru meciurile de pe teren propriu rămâne în grija clubului şi constituie marea problemă. Real ocupă locul doi în serie şi aproape sigur va merge în play-off, unde speră să obţină o nouă medalie.
Şeful fotbalului feminin, craioveanul Pălărie, este contestat
Echipa Sporting Craiova, aflată pe ultimul loc în seria Sud, aparţine lui Marian Pălărie, şeful fotbalului feminin din România, reprezentantul echipelor în Comitetul Executiv al FRF. Paradoxal, Sporting se descurcă foarte greu, antrenorul abia găseşte 11 jucătoare pentru meciuri, iar preşedintele este contestat de reprezentanţii altor cluburi feminine din ţară. Mulţi dintre ei s-au adunat luna aceasta şi au cerut revocarea din funcţie a oficialului craiovean, pe motiv că nu mai are aproape nici o colaborare cu cei pe care ar trebui să-i reprezinte. Pălărie se apără spunând că doar Comitetul Executiv al FRF îl poate revoca: „Ei credeau că eu nu ştiu regulamentul. Numai Comitetul Executiv poate cere schimbarea mea din funcţie, pe motiv că am făcut rău fotbalului feminin, nu preşedinţii cluburilor de fotbal feminin“. Soarta lui Pălărie ar putea fi decisă pe 11 martie. Fetele care aleg să joace fotbal nu se gândesc la bani. Visează să ajungă la echipa naţională a României, să le vadă cineva şi apoi, cine ştie, să prindă un contract în străinătate, aşa cum s-a întâmplat cu câteva dintre ele, care joacă acum pe câteva sute de euro.
