Fostul căpitan al Universităţii, câştigătoarea eventului din 1991, a afirmat că finanţatorul Mititelu e un fel de Gică Contra, iar un moment zero la Ştiinţa nu este posibil în condiţiile de acum
În prima ligă din România, Adrian Popescu a jucat numai la Universitatea Craiova, în două perioade: 1981- 1992 şi 1995-1996. Pe 26 iulie, el împlineşte 51 de ani.
– În urmă cu 20 de ani (pe 26 iunie 1991), pe stadionul „Naţional“ din Capitală, tu, în calitate de căpitan al Universităţii, ai ridicat Cupa României în braţe, Craiova câştigând eventul în acel sezon, 1990/1991. Îţi aminteşti acel moment unic, istoric…?
– Mă mai uit şi eu pe fotografiile de atunci şi îmi aduc aminte de anii frumoşi ai mei şi ai Ştiinţei. Atunci a fost ceva extraordinar, nu numai frumos.
– Parcă vorbim de legende…
– N-au trecut… decât 20 de ani!
– După titlul vostru din 1991, abia în 2008 o altă echipă din provincie a reuşit să detroneze Capitala, CFR Cluj. A urmat Urziceniul şi acum Oţelul Galaţi, o campioană surpriză, ce zici?
– Galaţiul a ieşit campioană pe merit, prin munca jucătorilor şi profesionalismul antrenorului, la care se adaugă climatul bun şi liniştea asigurate de conducere. Jucătorii-campioni ai Oţelului nu sunt supertalente, dar au muncit foarte mult. Adaug: la Galaţi nu au ieşit în evidenţă unele individualităţi, ci s-a văzut ECHIPA, jocul lor.
– Se poate face un fel de comparaţie cu Universitatea 1991?
– Da. Aşa a procedat şi antrenorul Cîrţu în 1991 la Craiova: a găsit jucătorii corecţi pentru performanţă. În rolul lui Cîrţu din 1991, acum la Galaţi a fost Dorinel Munteanu. Ca şi noi în 1991, jucătorii Galaţiului au înţeles că trebuie să muncească şi să‑şi facă treaba pe teren. Galaţiul a profitat oarecum şi de unele probleme ale cluburilor din Capitală, cluburi care mai mult „decartează“, în loc să investească în jucători de valoare.
Trăim doar din amintiri
– Ce crezi că va fi în acest sezon? Va câştiga Capitala sau iarăşi provincia?
– Mi-e greu să mă pronunţ acum. Nu ştiu exact valoarea jucătorilor nou-veniţi la marile echipe din Bucureşti şi nu-mi dau prea bine seama cât pot ţine trena echipele din provincie. Cred că dintre echipele candidate în acest sezon la titlul de campioană va câştiga cea care va avea şi linişte. Cu alte cuvinte, va învinge gruparea care a investit în jucători de valoare şi care va „juca“ toate meciurile cu profesionalism şi în linişte. Eu am fost jucător şi ştiu ce înseamnă să fie linişte la echipă…
– Unde o vezi pe Universitatea Craiova?
– Ce să zic? Vai de mama noastră! Credeţi că această politică a finanţatorului, aceea cu numirea antrenorilor din lună în lună, ar putea fi vreodată benefică pentru echipă? Niciodată! Credeţi că fără bani şi linişte se poate face ceva? Niciodată! Ca fost jucător al Universităţii, iar acum doar suporter, îmi pare rău de Adrian Mititelu, dar are o vorbă Sorin Cîrţu – cu care sunt întru totul de acord – hai să nu ne mai minţim! Hai să spunem adevărul şi s-o luăm de la capăt! Asta dacă vrem ca Universitatea să fie echipa care a fost… Deja ne-a luat lumea seama şi, cum ziceam, suntem vai de mama noastră! Trăim doar din amintiri.
Mititelu e un fel de Gică Contra!
– 2011 ar putea fi un fel de moment zero pentru Universitatea?
– Ar trebui. Nu ştiu dacă sunt condiţii în Craiova, dacă sunt oameni pentru aşa ceva. Că dacă rămâne situaţia de acum – Mititelu singur, alţii împotriva lui – nu cred că se poate reuşi un proiect de anvergură, cu performanţe. Opiniile oamenilor de fotbal, mai ales ale foştilor mari fotbalişti ai Universităţii, nu au contat pentru cei din conducerea clubului. Foştii mari jucători ai Craiovei au spus că se fac greşeli la club, e dreptul lor la opinie deoarece ei au făcut brandul, dar Mititelu e un fel de Gică Contra. L-a pus antrenor acum pe Dorel Stoica… Ce să facă omul ăsta, fără experienţă, în condiţiile vitrege de acum? Trebuie buget, jucători capabili să readucă Craiova în prima ligă, antrenor şi, cum spuneam, linişte, climat profesionist. La Craiova a fost însă mereu câte un scandal.
