Cunoscutul actor al TNC spune că marii fotbalişti ai Universităţii au oferit fanilor sărbători regale pe iarba „Centralului“, creând totodată o stare de spirit inegalabilă şi, în opinia lui, irepetabilă prin prisma performanţelor de odinioară ale „Craiovei Maxima“.
– Înainte de ‘89, Craiova a fost considerată capitala fotbalului şi a teatrului românesc. Vă mai amintiţi de anii aceia fabuloşi?
– Întrebarea îmi răscoleşte amintiri, îmi declanşează nostalgii. Amintirile mi se pierd la meciul din Divizia B cu Metalul Târgovişte, în 1964, când Ştiinţa antrenorului Nicolae („Lache“) Oţeleanu, cu Papuc şi Vasilescu – portari, Pâcă Dumitrescu, Lungan, Geleriu, Stănescu, Tetea, Onea, Lovin şi Deliu intra în Divizia A, iar în timpul verii au fost întăriţi cu Eftimie, Sfârlogea şi Marin Marcel. Ştiinţa a întâlnit în primul meci în Divizia A pe Steaua, meci jucat pe stadionul „Tineretului“. Steaua ne-a zdrobit, dacă
mi-aduc bine aminte, cu 4-0, meci în care Lovin l-a scos definitiv din fotbal pe portarul stelist Suciu. În etapa următoare, ţin minte că am bătut, în deplasare, cu 1-0, pe Crişul Oradea… Şi uite aşa a început traiectoria Ştiinţei în Divizia A. În fiecare an se construia un soclu puternic al statuii ce urma să se ridice în inima oltenilor. An de an apăreau jucători puternici, cu un înalt spirit de învingători… Jucau fotbal cu bucurie, cu entuziasm, susţinuţi de oamenii importanţi ai vremii, atât din oraş, cât şi „de acolo, de sus“. Au transpirat pe aici antrenori de vocaţie, cu o mare credinţă în misiunea pe care o aveau. I-aş numi pe Constantin Teaşcă, Valentin Stănescu, Constantin Cernăianu, Tică Oţet, sub bagheta cărora zburdau pe gazon Nelu Oblemenco, Petrică Deselnicu… Parcă-i văd! Şi lista poate continua cu Lucică Strîmbeanu, Nicu Ivan, Niţă, Martinovici, Ţarălungă…
„Balaci, unul din marii fotbalişti ai Europei“
– Faceţi aici aproape toată istoria „campioanei unei mari iubiri“!
– Am fost provocat de întrebare! Mi s-a declanşat „beculeţul“ şi vreau să termin povestea frumoasă. A apărut Ilie Balaci, unul dintre cei mai mari fotbalişti ai acestei ţări şi, cred că nu greşesc, că, dacă Dumnezeu îl ajuta, ar fi fost şi unul dintre cei mai mari din Europa! În jurul lui s-a format „Craiova Maxima“, aşa cum a numit-o „patronul“ spiritual, poetul Adrian Păunescu. Cum să nu-ţi aminteşti cu dragoste de acea echipă superbă cu Lung în poartă, cu Negrilă, Ştefănescu, Tilihoi şi Ungureanu în apărare, cu Beldeanu, Balaci şi Ţicleanu la mijloc, cu Cămătaru, Cîrţu şi Crişan în avanposturi.
– Ce v-au oferit acei mari fotbalişti… europeni?
– Aceştia ne-au oferit nouă, suporterilor împătimiţi până la fanatism, sărbători regale pe iarba „Centralului“. Ce a fost a fost! În primul rând, o stare de spirit inegalabilă şi, cu regret o spun, irepetabilă.
„Mititelu şi Piţurcă
trebuie ajutaţi“
– Ce s-a schimbat? Oare se vor mai repeta vremurile glorioase de altădată?
– Aproape totul. Lucrurile s-au schimbat fundamental, fotbalul s-a transformat în bani, banii se fac din ce în ce mai greu, sunt din ce în ce mai puţini şi totul cade în afaceri meschine şi se prăbuşeşte în derizoriu. Sigur că şi acum sunt băieţi buni, talentaţi, capabili să facă performanţă, dar pentru asta ar trebui să alerge mai mult, să aibă mentalitate de învingător, să nu conceapă înfrângerea, că poate vor veni şi banii. Altfel, va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să se reediteze performanţele de odinioară.
– Universitatea trece printr-o criză, ce ar trebui făcut pentru ieşirea din această situaţie?
– În actuala stare de lucruri, cred că Adrian Mititelu trebuie ajutat de către toţi cei care mai au în sângele lor o singură globulă oltenească şi să nu se tragă în el din toate poziţiile! Oricâte greşeli i se pot imputa, acest om are meritul de a fi crezut în flacăra Ştiinţei. Trebuie ajutaţi, el şi acest antrenor de vocaţie, Victor Piţurcă, pentru a readuce spiritul Craiovei la înalta sa dimensiune. Trăiască Universitatea Craiova! Strig din tot sufletul.
