Deoarece în această săptămână au apărut declaraţii referitoare la faptul că Universitatea ar trebui să revină la Craiova şi să-şi joace meciurile pe stadionul „Ion Oblemenco“, bravul conducător al clubului nostru a ţinut să precizeze că este exclus ca echipa să se reîntorcă în Bănie. Ba mai mult, a specificat că oraşul Craiova n-a făcut nimic pentru echipă.
Trebuie să-i dau dreptate domnului Mititelu. Nu este posibil să nu fi de acord cu un om care s-a zbătut şi a făcut avere din afaceri curate, o persoană care nu a profitat niciodată de oraşul Craiova şi de cetăţenii urbei noastre. Ba, mai mult, aceasta s-a ţinut tare când Solomon, incitat de toţi craiovenii, a vrut să-l doboare şi să-i ia tot ce el făcuse până atunci cu trudă, şi nu din milă şi pomeni.
Cu ce drept vorbesc suporterii craioveni despre Universitatea Craiova? Ce, nu le-au ajuns umilinţele la care au asistat ani de zile? Păi în loc să spună „mulţumesc“ pentru că există echipă în prima ligă, acum fac şi scandal? Ce atâta venin şi atâtea cârcoteli cu performanţă? Păi performanţă fac ăia care au primit ajutor pentru echipele lor, nu Adrian Mititelu, care a avut parte numai de ură şi a fost vânat permanent ca să i se ia totul.
Despre oraşul Craiova numai de rău. S-a văzut cum la Severin echipa a renăscut într-un cadru de mărinimie. Şi putea să lipsească chiar şi iubirea. Simpla recunoştinţă eternă dedicată patronului ei este de ajuns pentru ca oltenii de la Dunăre să vadă Ştiinţa pe viaţă în oraşul lor. Te iubim Mititelu şi îţi iubim şi planul magnific prin care craiovenii o să fie puşi la punct. A venit vremea celor care au ştiut de la început că o să se ajungă aici. Universitatea n-are cum să dea greş într-o mare de iubire, iar la anul campionatul, cupa şi Europa o să aterizeze în curtea finanţatorului.
Sper ca Mititelu să rămână acolo, să aibă parte de suporteri „adevăraţi“ pe care să-i poată duce de nas cu planuri pe termen lung, cu interminabilele cicluri de reconstrucţie şi cu jucători care o să rupă norii, dar cărora mereu le mai trebuie puţină experienţă. Şi dacă vreodată o să înceapă să se sature şi publicul din Severin de aburelile şi fumigenele patronului, întotdeauna se va mai găsi un alt primar dornic de reconstrucţia unui stadion şi a unui cont bancar şubrezit de criză.
În final, aş dori să îi reamintesc patronului Universităţii că are o datorie către suporterii care şi-au cumpărat abonament la începutul sezonului, iar acum îşi cer banii înapoi (deocamdată în van). Nu de alta, dar în exuberanţa creată în vară de profesionalismul Roşco-Borhotian, de magia tacticii lui Mogoşanu şi de noua strategie pentru următorul deceniu de mediocritate, fanii au crezut că astfel o să ajute Ştiinţa. Se pare însă că nu asta este datoria unui suporter „adevărat“, în concepţia unui patron „adevărat“.
P.S. – Şi, ca să mai batem un cui în sicriul craiovenilor, le readuc aminte „cârcotaşilor“ câte a făcut oraşul Urziceni pentru echipa locală. A,… staţi că, de fapt, acolo a existat un patron capabil, care a reuşit să facă performanţă fără să-şi motiveze neputinţa prin autovictimizare.
