Îngenuncheaţi de oamenii Lordului

Chiar dacă au învins Braşovul în weekendul trecut, reuşind să practice un joc foarte frumos, fotbaliştii Universităţii nu au putut să se ridice la nivelul aşteptărilor şi au părăsit terenul din Bistriţa învinşi şi umiliţi de scandările tribunei. Ce ironie să ţi se strige „B-ul“ tocmai în fieful lui Pădureanu.
La meciul de miercuri ne-am pierdut curajul, ne-a dispărut tupeul, ne-am ferit de un rezultat care să ne confere încrederea necesară în această luptă oarbă pentru salvarea de la retrogradare, în care nimic nu mai pare surprinzător (victoria Internaţionalului la Braşov).
Dacă împotriva Braşovu-lui, după marcarea primului gol, ne-am dezlănţuit şi ne-am dus peste adversar, acum ne-am speriat de posibilitatea unui succes şi ne-am baricadat în apărare, lăsând adversarul să îşi facă jocul.
E corect să spunem că penaltiul bistriţenilor nu a fost acordat în mod just, precum a lăsat Crăciunescu Jr. să se înţeleagă, dar asta nu ne consolează, având în vedere că timp de zece minute, cât ardelenii au jucat fără portarul Albuţ, noi nu am fost în stare să tragem un şut pe spaţiul porţii!. Tot meciul am bubuit mingi peste mijloc, i-am lăsat pe Hora şi pe Moraes să le rupă coloana lui Bădoi şi lui Bălace şi s-a dovedit, pentru a nu ştiu câta oară, că jocul dintr-o atingere e o reală nebuloasă pentru fotbaliştii lui Wotte.
La fel cum şi Braşovul ne-a luat de sus, aşa au început şi jucătorii lui Şumudică, doar că, spre deosebire de fotbaliştii de sub Tâmpa, care par total ieşiţi din formă, copiii „Lordului“ Pădureanu au jucat precum o făceau şi ai noştri când erau antrenaţi de Napoli. Moralul, încrederea şi cunoaşterea propriilor forţe nu ţi le dă patronul. Poate să ţi le insufle antrenorul, dar în mod cert succesele sunt cele care te ţin în priză. Iar Universitatea este lipsită complet de constanţa unei mentalităţi câştigătoare.
Rămânem la retrogradare, contemplând şansele pierdute, care, spre norocul nostru, nu au ajuns să ne fie fatale. Încă! Deoarece, dacă nu ne vom trezi din letargia tinereţii, pe care dăm vina când de fapt lipseşte profesionalismul, o să ajungem să privim cum ne bat şi alte contracandidate.
Patronul echipei promitea acum trei etape că Universitatea nu o să mai piardă zece meciuri la rând. Ce bine că ne-am obişnuit cu minciunile. Măcar de-ar fi fost prima sau cel puţin să fi fost ultima. Nu-i problemă, că o să inventeze acoliţii scuzele de rigoare şi pentru această ultimă ieşire în decor (arbitru, terenul, ghinionul, duşmanii, GdS-ul, extratereştrii şi fanta de lumină).
P.S.: Uimitor cum într-o singură iarnă, dând credit profesioniştilor (nu celor care au trecut Dunărea înot sau celor care toacă frunze la
câini zi de zi) şi fără să se laude că fac şi că dreg, trupa lui Jean Pădureanu aproape că a reuşit să-şi dubleze punctele obţinute în tur. Ce ţi-e şi cu realitatea asta!