Ştiu ce-ai făcut astă-vară!

Parafrazând titlul unui film horror de la Hollywood, situaţia Universităţii Craiova de astă-vară şi până astăzi este una terifiantă. Ne îngrozeşte gândul că putem retrograda. Ne sperie ideea că nu o să fim în stare să luăm licenţa. Ne dă fiori sentimentul că putem să-l pierdem pe măritul conducător Mititelu şi, astfel, să se destrame „visul american“ al ultimei ere patronale.
După cum a început 2010, Craiova este pe un trend ascendent. Dar doar în declaraţii, fiindcă amatorismul şi impotenţa se ascund cel mai bine prin „datul din gură“. Gratis fiind, Mititelu nu trebuie să-şi pună problema vânzării lui Costea, pentru a vorbi.
Prezentate sub forma unor comunicate, pe care nici măcar semnatarul lor nu le mai crede, veştile dinspre echipă în noul an sunt… tot ca înainte. Jucătorii experimentaţi sunt lăsaţi să plece, nu pentru că nu ar fi confirmat, ci pentru că restanţele salariale avute faţă de aceştia au fost o ustensilă bună când a venit vorba de dezlegările lor. Antrenorul olandezo-străinezo-beneluxian lipseşte cu desăvârşire pe hârtie, dar, cum la noi echipa e condusă din umbră de patron, stăm fără griji. În organigrama clubului sunt tot aceiaşi profesionişti care au ratat pregătirea din vară, motivând pe atunci jucătorii cu hârtiuţe lipite pe uşă şi lăudând nişte preparatori fizici de primă clasă care au reuşit să accidenteze trei sferturi din echipă în turul campionatului. Mititelu a promis că vor veni cel puţin trei-patru profesionişti la fiecare nivel din club. Cum să mintă el suporterii „adevăraţi“ care încă mai cred în el?!
Aflat în criză de lichidităţi, din cauză că a investit mai mult într-o campanie electorală eşuată decât în propria echipă, patronul şi-a cam pierdut aplombul.
Din postura de cel mai tare din Oltenia, în care s-a văzut Mititelu sezonul trecut înaintea meciurilor cu Steaua şi Vaslui, acesta a ajuns acum să-şi drămuiască banii astfel încât să aibă măcar pentru o viitoare cană cu apă.
Caracterul de parvenit a fost lesne de observat. În vremea când în plan personal îi mergea bine, apostrofările şi invectivele la adresa celor care vedeau altfel decât Mititelu strategia echipei nu conteneau. Acum, însă, toată lumea poate să-şi dea lesne seama că duşmanii fictivi, invocaţi atunci de marele lider, nu erau decât o perdea de fum, folosită de acesta pentru a-şi ascunde incompetenţele sale manageriale, ce au culminat în acest tur de campionat.
Ştim ce-a făcut Mititelu astă-vară şi, mai ales, ştim unde ne aflăm acum din cauza deciziilor acestuia. Cunoaştem ce a făcut colega noastră de promovare care, apropo, şi-a numit antrenorul la trei zile după ce Petrescu şi-a dat demisia. Ştim şi
ne-am săturat de minciunile şi diversiunile lui Mititelu. Ceea ce nu ştim, dar presimţim, este ce ne aşteaptă la vară. Dacă Mititelu o să fie definitiv înghiţit de criză (dacă nu a păţit-o deja), atunci acesta îl va imita cu „succes“ pe predecesorul său, Dinel, ducând echipa exact acolo de unde a preluat-o.