Cartea despre golgheterul Universităţii va fi lansată sâmbătă, la ora 12.00, la sediul Primăriei Craiova, în prezenţa unor foşti colegi de echipă de-ai lui Oblemenco, a antrenorului Cernăianu, a lui Tudor Gheorghe şi a familiei tunarului, moderatorul evenimentului fiind Cristian Ţopescu.
Volumul „Oblemenco, meciul cu viaţa“ scris de ziaristul sportiv al GdS Ion Jianu este prefaţat de menestrelul Tudor Gheorghe, apropiat al „Tunarului“, având ca ilustraţii câteva portrete inedite semnate de cunoscutul artist plastic Ştefan Popa Popa’S. Cartea apărută sub egida Editurii de Sud a fost tipărită la Tipografia de Sud şi are peste 300 de pagini, în care autorul a cuprins viaţa marelui om şi fotbalist, decedat timpuriu, departe de casă, în Maroc. Ea a văzut lumina tiparului în anul în care s-au împlinit 35 de ani de la primul titlu naţional al Universităţii, cel din 1974. Pe lângă istoria propriu-zisă a golgheterului Oblemenco şi a „Campioanei unei mari iubiri“, volumul cuprinde şi mărturisiri tulburătoare ale unor colegi de echipă, ale altor oameni de fotbal, prieteni, ale soţiei, ziariştilor, plus fotografii din arhiva familiei.
Theo Ţarălungă
Ne-am înţeles perfect în teren. Eu, pe post de extremă, îi centram perfect, iar el marca multe goluri cu capul. „Uite, m-ai «nenorocit» cu centrările tale, nu mai am un fir de păr în cap!“, îmi zicea. Fotbalistul Oblemenco? Nu s-a născut încă unul identic cu Oblemenco. A dat goluri senzaţionale, a făcut istorie pentru Ştiinţa. Cum să spun? Pentru Craiova a fost aur! De ce n-a jucat în echipa naţională? N-are rost să întrebaţi în stânga şi-n dreapta, adevărul este cunoscut. Echipa n-o făcea selecţionerul Angelo Niculescu, ci gaşca celor de la Dinamo.
Marcel Popescu
Pentru foarte mulţi români fără speranţă, Universitatea Craiova a fost mai importantă decât Europa Liberă, iar stadionul „Central“ era locul magic în care bucuria, speranţa, fericirea luptau cu totalitarismul şi dictatura. Era locul în care 50.000 de români norocoşi, pentru câteva ore şi fără să ceară azil politic, trăiau visând la libertate. În vulcanul plin de patimi şi de vise, stadionul „Central“, locul în care vocea şi versurile lui Tudor Gheorghe, „Muică, suntem neam de piatră“, avea efectul dopingului pentru jucători şi al zaibărului pentru spectatori, a început incredibila poveste a Universităţii Craiova şi a Căpitanului ei, Nelu Oblemenco. Azi, stadionul „Central“ se numeşte „Ion Oblemenco“, iar cine priveşte statuia Căpitanului poate vedea cum arată un Învingător.
