Fostul selecţioner al anilor ’70 pretinde că Ştiinţa nu este ajutată suficient de autorităţile locale şi judeţene şi nici de foştii mari fotbalişti olteni.
– Provincia câştigă câte un campionat odată la mulţi ani, ultimele trei fiind cucerite de Craiova (event în 1981 şi 1991) şi acum (2008) de CFR Cluj, în rest, toate trofeele au ajuns numai în Capitală. Care ar fi explicaţia? Ţine doar de puterea financiară?
– Banii au rolul şi importanţa lor, dar şi preocuparea pentru alcătuirea unei echipe de top, de performanţă, este foarte importantă. Din acest punct de vedere, în Capitală există o preocupare superioară faţă de provincie, unde, cu excepţiile de rigoare – cum a fost Craiova în 1991 şi acum CFR Cluj, ca să mă refer la ultimele câştigătoare ale eventurilor din ’90 încoace, există destul de multă superficialitate.
– Sunteţi craiovean şi cunoaşteţi situaţia din Bănie…
– Am plecat de mulţi ani din Craiova, dar sunt la curent cu problemele sportului încă din perioada când am fost campion (ca jucător), în ediţia 1942/1943, cu FC Craiova, apoi am urmărit ceea ce s-a petrecut în oraşul meu natal. Per ansamblu, pot afirma că autorităţile locale nu s-au implicat. Unii spuneau că sportul e un fel de zbenguială. Cam aşa a fost în toate perioadele, atât în capitalismul de până la evenimentele din 1944, în comunismul de până la 1990, cât şi acum.
– Până în decembrie 1989, Ştiinţa a obţinut trei titluri naţionale, patru cupe ale României, a avut participări neîntrerupte în cupele europene şi o calificare în semifinala Cupei UEFA 1983, adică nu cred că se poate vorbi de o zbenguială în Bănie!
– În Craiova a fost o excepţie, care, după cum se ştie, nu creează regula. Eu m-am referit la modul general.
Nu trebuie aruncată pisica numai în ograda unuia
– După retrogradarea din 2005, Ştiinţa a avut obiectiv doar evitarea retrogradării. Cum comentaţi această decădere?
– Probabil că nu m-am făcut înţeles. Am spus că totul pleacă de la preocuparea conducerii cluburilor şi implicarea autorităţilor, lucru valabil şi pentru Craiova.
– Acum, cluburile din România, cu mici excepţii, sunt entităţi private, iar implicarea autorităţilor este limitată de lege, aşa cum este şi cazul Universităţii.
– Totuşi, îmi menţin opinia că, atunci când vorbim despre Craiova, trebuie să ţinem cont şi de faptul că aproape toate insuccesele Universităţii din ultimii ani au fost cauzate de lipsa de preocupare şi de colaborare dintre club şi autorităţile oraşului şi ale judeţului. Înţeleg că este un club privat, dar cred că alta ar fi fost situaţia în cazul unei preocupări comune a întregului oraş. Cum vă explicaţi faptul că foştii mari jucători ai Universităţii nu se implică, nu dau o mână de ajutor echipei-fanion? Nu vreau să dau nume, dar, dacă am ajuns la acest subiect, trebuie să-l abordăm deschis, privind adevărul în faţă. Nu este suficient să aruncăm vina numai în ograda unuia, ar trebui să analizăm tot complexul de factori din jurul unui fenomen fotbalistic, aşa cum a fost Ştiinţa. Este însă adevărat că în ultimii ani s-au schimbat datele problemei, adică finanţatorii sunt, în principal, cei care poartă răspunderea pentru ceea ce se întâmplă la un club privat.
– Ce jucător de la Ştiinţa de astăzi vă place?
– Evident, Florin Costea. Trebuie cultivat, ca să zic aşa.
– Cum aţi caracteriza meciurile tricolorilor din „grupa morţii“ de la Euro 2008?
– Ţinând cont că în primele două meciuri am jucat cu vicecampioana şi campioana lumii, rezultatele, 0-0 şi 1-1, au fost bune. Ar trebui analizată perioada celui de-al treilea joc, cel pierdut cu Olanda.
– Aţi spus perioada, adică?
– Ce s-a întâmplat în perioada dintre meciul cu Italia şi cel cu Olanda deoarece în întâlnirea cu batavii echipa noastră a fost cu totul alta. A fost lipsită de potenţial şi de iniţiativă.
