Fosta „Gheată de Aur“ a Europei, care mâine împlineşte 50 de ani, regretă faptul că a intrat în politică şi şi-a dat demisia din partid.
– V-aţi întors de la Euro 2008 dezamăgit de necalificarea României în sferturile de finală şi, probabil, bucuros că Olanda, ţara unde aţi jucat şi unde nici acum nu sunteţi uitat, s-a calificat?
– Nu pot afirma că sunt foarte dezamăgit, tricolorii au avut o prestaţie destul de bună în primele două meciuri. Dezamăgirea este că în meciul decisiv, cel cu Olanda, foarte multă lume
s-a aşteptat din partea României la alt rezultat. Şi asta prin prisma faptului că Olanda ar fi trimis în teren o aşa-zisă echipă a II-a, cum a scris presa. Noi, specialiştii, ştiam că Olanda poate alinia două, chiar trei echipe de primă mână. Atât a putut România.
Mutu era cel mai în măsură să bată penaltiul
– Aţi fost pe stadionul „Letzingrund“ din Zurich când Mutu a ratat acel penalti cu Italia.
V-aţi amintit de ratarea loviturii de la 11 metri a dumneavoastră dintr-un meci important pentru Craiova, Universitatea – Borussia Monchenglandbach?
– Ca de obicei, sunt şi acum discuţii foarte multe în legătură cu acel penalti din partida Italia – România, că n-ar fi trebuit ca Mutu să bată ş.a.m.d. La sfârşit, foarte mulţi „specialişti“ apar şi-şi dau cu părerea! Cred că Mutu era cel mai în măsură să bată. Avea şi moralul ridicat după marcarea golului. A ratat, ăsta-i fotbalul. Se întâmplă şi la case foarte mari. Aţi amintit de penaltiul ratat de mine în acel meci din Cupa UEFA, returul din decembrie 1979 de la Craiova, Universitatea – Monchenglandbach 1-0 (gol Irimescu – n.r.). În tur, nemţii ne-au bătut cu 2-0. În returul de pe „Central“, la scorul de 0-0, în minutul 46, ni s-a acordat un penalti. Nimeni nu a vrut să bată, eu am pus mâna pe minge şi am bătut. În anumite momente, îţi asumi şi un risc… Am tras foarte puternic, dar mingea a lovit transversala! Până la urmă, noi am marcat un gol, dar s-au calificat nemţii. Borussia era câştigătoarea Cupei UEFA, ediţia 1979, după ce şi în 1974 tot ei au fost învingătorii competiţiei.
Intrarea mea în politică a fost o gafă
– Nu v-am văzut la inaugurarea arenei „Petre Deselnicu“. Aţi fost invitat?
– Nu am fost invitat.
– Aţi fi venit dacă aţi fi fost invitat de clubul Universitatea?
– Nu ştiu, dar, repet, nu m-a invitat nimeni de la club. Am aflat din presă despre această festivitate.
– V-aş întreba despre Universitatea…
– Nu vreau să mai comentez. Am trăit jumătate de secol (Cămătaru împlineşte 50 de ani mâine – n.r.) şi vreau ca următorii ani să-i trăiesc în linişte. Vreau mai multă linişte…
– De aceea v-aţi retras şi din politică!?
– Poate că intrarea mea în politică a fost o gafă, îmi pare rău acum. Ar fi trebuit să rămân neutru. Politica nu era pentru mine. De altfel, mi-am dat demisia din partid. Dintr-un anumit punct de vedere, politica este ceva special.
