Antrenorul cu care Universitatea Craiova a câştigat primul titlu este de părere că discrepanţele în evoluţiile echipei ar fi cauzate, printre altele, şi de lipsa de instruire a jucătorilor.
După ce a ratat la mustaţă titlul în 1973, „Campioana unei mari iubiri“ a cucerit „aurul“ campionatului în 1974 sub comanda celor doi antrenori olteni titraţi, Constantin Cernăianu şi regretatul Constantin Oţet, având un lot în care, alături de consacraţii Oblemenco, Deselnicu, Boc, Ţarălungă şi Marcu, apăreau şi fotbalişti care aveau să fie simbolurile „Craiovei Maxima“ de mai târziu: Ilie Balaci, Costică Ştefănescu şi Nicolae Negrilă.
După ce a fost înlăturat de la conducerea tehnică a Ştiinţei, Duţu Cernăianu a ajuns în staff-ul echipei naţionale şi antrenor la echipele din Capitală, în prezent fiind pensionar, stabilit în Bucureşti.
– Domnule Cernăianu, mi-aţi declarat deseori în ultimii ani că urmăriţi cu atenţie fotbalul din România. Care este opinia dumneavoastră despre Universitatea Craiova actuală?
– Contează mai puţin opinia mea, ci locul în clasament, iar acesta spune aproape totul. Sunt plecat de foarte mulţi ani din Craiova, am fost, de fapt, alungat din Bănie, iar acum nici nu sunt la zi cu evenimentele de la Universitatea. Pot doar să-mi dau cu părerea despre Ştiinţa actuală, caracterizând evoluţia echipei în cele 19 etape din această ediţie de campionat, meciuri pe care le-am urmărit la TV.
– Şi ce impresie v-a făcut Ştiinţa în meciurile din prima parte a ediţiei 2007/2008?
– Eu sunt mai dur, spun lucrurilor pe nume… Universitatea este nepregătită! Este vorba de mai multe domenii în care echipa olteană pare nepregătită, începând de la selecţia jucătorilor, achiziiţiile, tactica şamd. Aceasta-i, în opinia mea, explicaţia evoluţiilor slabe şi a unor rezultate pe măsura jocului modest. Atunci când se constată discrepanţe mari între jocul de astăzi şi evoluţia de săptămâna viitoare, este clar că este în neregulă ceva. Şi aceste discrepanţe s-au tot repetat la Universitatea, semn că este ceva putred. Revenind la evoluţiile modeste ale oltenilor, spun că procesul de instruire este principala cauză.
– Finanţatorul a schimbat, în cele 19 etape de campionat, trei antrenori olteni (Cioroianu, Stîngă, Mogoşanu), numind un al patrulea, italianul Napoli, Craiova rămânând maşina de tocat antrenorii, cum se zice…
– Nu comentez deciziile conducerii Universităţii, nu am de unde să ştiu care este realitatea de la Craiova. Eu ştiu însă una bună şi pe care n-am uitat-o. Am stat la Universitatea Craiova şase ani, iar în următorii şase ani de după îndepărtarea mea au fost schimbaţi şase antrenori!
Dinamo ne-a furat titlul în 1973
– În cei şase ani din era Cernăianu, Ştiinţa a adus un titlu naţional în vitrina clubului şi…
– Puteau fi două, în 1973 şi 1974, dar am rămas doar cu cel din 1974. În 1973, Dinamo ne-a furat titlul! Nu pot uita acei ani.
– Altfel, ce credeţi că va face Craiova dumneavoastră dragă în returul din 2008?
– La Craiova sunt multe promisiuni… Aduceţi-vă aminte de începutul campionatului, când, după acel 4-0 cu Farul, deja se vorbea de titlul în Bănie! Apoi oltenii au alunecat pe tobogan…
– V-a cam uitat lumea din Craiova!
– Asta-i viaţa… Pe când am fost cadru didactic universitar la o facultate de sport din Bucureşti am avut la specializarea fotbal şi un student din Craiova. El nu ştia că eu am fost antrenor la Craiova şi că am cucerit cu Universitatea primul titlu naţional din istoria clubului! Şi era, repet, la specializarea fotbal şi originar din Craiova! Este adevărat însă că au trecut mulţi ani de atunci, aşa că nu are sens să condamnăm pe nimeni. Cred că nu numai eu am fost uitat, ci aproape toată generaţia „campioanei unei mari iubiri“.
