Sportiva din Severin se pregăteşte într-o staţiune din Portugalia, alături de cei mai buni atleţi din România.
12 medalii la europene şi mondiale, două recorduri europene de juniori, două recorduri naţionale de tineret, calificată la Olimpiada de la Beijing 2008. Acesta este, pe scurt, palmaresul oltencei Ancuţa Bobocel. Ultima performanţă importantă a severinencei a fost obţinută la sfârşitul anului trecut, sportiva antrenată de Marin Istrate luând aurul la CE de cros, dar testul maturităţii îl va da la vară, la Olimpiadă.
– Gata cu vacanţa?
– Da. N-am avut decât vreo trei săptămâni de vacanţă, de sărbători, iar acum sunt în Portugalia, pentru la antrenamente.
– Cum merge pregătirea?
– De pe 7 ianuarie sunt la Monte Gordo, o staţiune foarte frumoasă. Totul decurge normal. Aici sunt 22-24 de grade, de aceea efectuăm antrenamente în echipament de vară. Îmi este puţin greu pentru că am intrat pe antrenamente de intensitate pentru pregătirea concursurilor de sală care urmează. Mă simt bine pentru că eu am încheiat sezonul de iarnă mai târziu şi nu am făcut pauză prea mare, aşa că pregătirea nu s-a pierdut. Acest lucru este în favoarea mea. Îmi prinde bine acum.
– Mai sunt atleţi români în Portugalia?
– Aici sunt 20 de sportivi şi zece antrenori de la loturile naţionale şi loturile olimpice, fondişti şi semifondişti. Eu mă pregătesc cu profesorul Marin Istrate, antrenorul meu. Sunt aici şi craiovenii Marius Ionescu, Claudia Ştef, Mihaela Neacşu, Diana Banciu şi antrenorul Horia Ştef. În afară de România, şi alte ţări şi-au trimis atleţii să se pregătească în zonă, mă refer la Croaţia, Rusia şi Franţa.
– Înseamnă că nu duci dorul românilor?
– Dorul românilor îl voi duce mereu. Este foarte greu fără cei de acasă, dar fiecare trebuie să-şi urmeze drumul în viaţă. Reprezint România şi voi merge mai departe până îmi voi atinge ţelul.
Verificări la Valencia şi Birmingham
– Despre antrenamente ce ne poţi spune?
– În această perioadă, pentru că ne pregătim pentru campionatele de sală, ne antrenăm mai ales pe stadion. Mai facem şi alergări lungi de 10-12 km pe câmp, prin păduri sau pe şosea. Sunt singurele momente în care lucrăm mai mulţi atleţi împreună. În rest, antrenamentele sunt individuale.
– Cum vă petreceţi timpul liber?
– Nu prea avem timp liber. Antrenamentele sunt foarte grele. Relaxarea la noi înseamnă odihnă, iar seara, după masă, mai ieşim prin staţiune, ne plimbăm prin magazine. Joia sau duminica, atunci când avem un singur antrenament, mergem la Vila Real de San Antonio, pentru cumpărături.
– Ţi-ai luat vreun cadou special?
– Nimic deosebit, câteva suveniruri şi mai multe haine. Mi-am îmbunătăţit puţin garderoba. Din când în când ne mai îmbrăcăm şi noi civil, că destul purtăm echipament sportiv.
– Ce urmează după acest cantonament?
– Concursurile de sală. Gran-prix-urile de la Valencia (9 februarie) şi Birmingham (15 februarie), iar apoi, în perioada 5-15 martie, Campionatele Mondiale de sală de la Valencia, acolo unde trebuie să fac baremul de 9 minute şi 5 secunde în proba de 3.000 m. După care se intră în linie dreaptă pentru Olimpiada de la Beijing, din luna august, unde sper să realizez ce mi-am propus, calificarea în finala probei de 3.000 m obstacole.
