Britanicii ţin la tradiţie

Circuitul de la Silverstone, situat la 115 kilometri de Londra, a devenit pentru prima dată gazda Marelui Premiu al Marii Britanii în anul 1948, fiind catalogat la acea vreme drept unul rapid şi provocator. Forma pe care o are acum a căpătat-o în 1949. Când Campionatul Mondial de Formula 1 a început, în 1950, Silverstone a organizat chiar prima cursă a sezonului, pe care a câştigat-o italianul Giuseppe Farina, cu o maşină Alfa Romeo. Un an mai târziu, British Racing Drivers’ Club (BRDC) a predat licenţa către RAC şi au avut loc la circuit mai multe schimbări, cea mai semnificativă dintre ele fiind mutarea pit-urilor între Woodcute şi Copse. Totodată, a fost construit un circuit mai mic în interiorul circuitului mare, care se întinde, în diagonală, de la curba Becketts până la Woodcote.
Începând din 1955, Marele Premiu al Regatului Unit şi-a schimbat locaţiile între Aintree şi Silverstone, însă la începutul anilor ’60 Aintree a ieşit din calcule şi cursa s-a disputat fie la Silverstone, fie la Brands Hatch. În 1971, BDRC a cumpărat terenul pe care este construit Silverstone şi a început să modernizeze pistele, construind şi noi pit-uri, dar şi o şicană în zona Woodcote.
În 1987, din cauză că viteza atinsă de monoposturi pe circuit era îngrijorător de mare, s-a mai construit o curbă înainte de Woodcote, iar în 1992 au mai fost create două curbe între Ferma şi Woodcote. Începând cu anul 2000, s-au făcut îmbunătăţiri importante la împrejurimile pistei.
Circuitul are în prezent o lungime de 5,141 kilometri, iar la o cursă de Formula 1 se parcurg 60 de tururi, care însumează 308,356 kilometri.