La cei 100 de ani ai sai, Federatia Româna de Gimnastica se prezinta cu un palmares impresionant, care o situeaza intre cele mai prestigioase si mai puternice federatii de gimnastica din lume.
Fondata in luna septembrie a anului 1906, Federatia Societatilor de Gimnastica din România (FSGR) reunea 21 de societati de gimnastica. Primul presedinte a fost colonelul Petru Nasturel, iar primul vicepresedinte Spiru Haret, ministrul invatamântului din vremea respectiva. In anul 1907 a avut loc afilierea la Federatia Internationala de Gimnastica, iar in 1987 afilierea la Uniunea Europeana de Gimnastica, infiintata la rândul ei in 1982.
La inceput, orientarea federatiei s-a caracterizat prin exclusivism pronuntat, dorindu-se ca, in perspectiva, federatia sa devina forul conducator al educatiei fizice si sportului din România. In acea perioada, cele mai importante centre unde se puteau pregati gimnastii au fost infiintate la Resita, Brasov, Bucuresti si Cluj. Abia in 1947 au fost organizate primele Campionate Nationale câstigate la individual de Berta Corbeanu si Mihai Botez, iar intre 1949 si 1964 gimnastica a inregistrat o dezvoltare fara precedent. Primele afirmari internationale au fost realizate de gimnastica feminina, care a cucerit in concursul pe echipe medaliile de bronz la Jocurile Olimpice din 1956 si 1960, precum si la Campionatele Mondiale din 1958, de la Moscova.
Dupa rezultatele mai slabe de la Olimpiada din 1964 de la Tokyo si absenta de la JO de la Mexico, din 1968, a urmat o perioada de cautari si de reorganizare. De notat a fost aparitia in anul 1969 a Liceului de la Onesti, condus de Maria si George Simionescu, care a devenit un model prin sistemul de organizare.
Nadia Comaneci s-a lansat in 1975
Anul 1975 a fost marcat de aparitia si lansarea Nadiei Comaneci la Campionatele Europene de la Skien, dupa care a urmat Olimpiada de la Montreal (1976), denumita sugestiv „Olimpiada Nadiei Comaneci“, nume care a devenit simbol al gimnasticii mondiale si simbol pentru toti copiii lumii.
In anul 1977 a luat fiinta Centrul Olimpic de la Deva, care marcheaza alta etapa importanta in evolutia gimnasticii feminine.
In 1979, la Forth Worth (SUA), echipa României a cucerit primul titlu mondial, iar apoi Nadia Comaneci a câstigat de trei ori consecutiv titlul de campioana absoluta a Europei (1975, 1977 si 1979), ea intrând in posesia definitiva a cupei transmisibile a acestei competitii.
A urmat la feminin primul titlu olimpic, in 1984, la Los Angeles, iar performantele individuale din anii ’80 au fost legate de numele gimnastelor Ecaterina Szabo, Aurelia Dobre, Daniela Silivas.
Dupa revolutia din decembrie 1989, Federatia a continuat sistemul de organizare si pregatire traditional, iar performantele s-au amplificat atât la feminin, cât si la masculin. Astfel, echipa feminina a cucerit atât titlurile mondiale (in anii 1994, 1995, 1997, 1999 si 2001), cât si cele olimpice (2000 si 2004).
De asemenea, fetele si-au adjudecat titlurile europene la echipe in anii 1994, 1996, 1998 si 2004. Alte mari gimnaste ca Lavinia Milosovici, Gina Gogean, Simona Amânar, Maria Olaru, Andreea Raducan, Catalina Ponor si Monica Rosu si-au inscris numele in istoria gimnasticii. Toate aceste succese au fost legate si de numele antrenorilor Octavian Belu si Mariana Bitang.
Baietii au cucerit la individual titlul olimpic la cal cu mânere si multe titluri de campioni mondiali si europeni, iar, la echipe, medalii de bronz la Jocurile Olimpice din 2004 si la Campionatele Mondiale de la Sabae din 1995, precum si o medalie de aur la Campionatele Europene de la Patras (2002) si de la Ljubljana (2004).
