A dat totul pentru Craiova, iar suporterii olteni l-au cinstit asa cum se cuvine. Un mare talent si un excelent profesionist a carui cariera de antrenor a fost curmata brusc la 1 septembrie 1996. Cu exact zece ani in urma, pe când antrena Hassania US Agadir (Maroc), Ion Oblemeco (foto) suferea un atac de cord care avea sa-i fie fatal. „I-a ajutat pe toti, atât in teren, cât si in afara lui. Pentru fiecare avea o vorba buna. Eu personal, la câte goluri a dat, cred ca l-am pupat de mai multe ori decât pe nevasta-mea. Ramâne, neindoielnic, simbolul Craiovei fotbalistice. Sigur, au mai aparut dupa aceea valori incontestabile in Craiova Maxima, dar Oblemenco a fost deschizatorul de drumuri si, nu in ultimul rând, el a fost un idol pentru Camataru, Balaci, Stefanescu, Donose si ceilalti. Cred ca Nelu ar fi trebuit clonat“, a zugravit Petre Deselnicu tabloul celui mai mare fotbalist al Baniei. Intre timp, Deselnicu si-a urmat coechipierul in Ceruri, facând cuplu pentru totdeauna.
Nelu Oblemenco ramâne cel mai prolific golgheter al Stiintei, fiind fotbalistul oltean care a primit de patru ori titlul de cel mai bun marcator (in 1967, 1970, 1972 si 1973). Cu toate acestea, „Tunarul din Banie“ nu a fost convocat niciodata la echipa nationala. Ca antrenor l-a secondat pe Valentin Stanescu la titlul obtinut de Universitatea in 1980 si a obtinut eventul in 1981 cu Stiinta din postura de „principal“. Stadioanele din Craiova si Corabia, orasul natal al fostului „tunar“ al Universitatii, poarta numele celui care pleca dintre noi in urma cu un deceniu.
