Zoli, singurul fotbalist român care a ingenuncheat celebrul „Santiago Bernabeu“, a trait doar 48 de ani.
„Craiova Maxima“ a avut in componenta si un jucator de origine maghiara: Zoltan Crisan, nascut pe 3 mai 1955, la Oradea. A inceput sa joace fotbal la Minerul Baia Mare, iar in vara anului 1974 a fost legitimat la Universitatea Craiova, desi si Steaua intentiona sa-l transfere. Universitatea câstigase campionatul, editia ’73/’74, si exista o prevedere a FRF care permitea campioanei României sa transfere fara probleme jucatori de la echipele din esaloanele inferioare, iar Minerul Baia Mare era in liga a doua.
Zoli a jucat la Craiova zece sezoane. „Acei ani, 1974-1984, au insemnat totul pentru mine: o cariera deosebita, consacrare la Universitatea, titularizare la echipa nationala. Pe scurt, au fost cei mai frumosi ani din cariera… Si am avut cele mai frumoase amintiri“, marturisea Zoli Crisan, in ianuarie 2003, cu câteva luni inainte de deces. Dupa cele zece sezoane petrecute la Universitatea Craiova, Zoli a mai jucat in Divizia A la FC Bihor, FC Olt si Chimia Râmnicu Vâlcea, contabilizând in prima liga 304 meciuri oficiale si 50 de goluri.
Oferta de la Real Zaragoza
Crisan a debutat la Universitatea in august 1974, iar in decembrie deja juca in echipa nationala: a debutat intr-un meci amical al nationalei la Tel Aviv, Israel – România 0-1. L-a inlocuit pe Mircea Lucescu, la pauza. In echipa nationala de atunci, doar un jucator de la Universitatea mai era, Ilie Balaci, viitorul prieten al lui Zoli.
Anul urmator, 1975, ar putea fi considerat anul de vârf al lui Crisan la echipa nationala: a facut senzatie pe „Santiago Bernabeu“, apoi a marcat doua goluri Danemarcei. Pe 17 aprilie 1975, celebrul stadion madrilean, cu 100.000 spectatori in tribune, a gazduit un important meci din preliminariile CE, Spania – România. Selectionerul Valentin Stanescu a inceput partida fara Zoli Crisan titular, dar la 1-0 pentru gazde, l-a introdus in teren. „Cu aproape 20 de minute inainte de finalul partidei am inscris golul egalizator, printre picioarele portarului Iribar, partida terminându-se cu acel scor stabilit de mine, 1-1. Am redus la tacere pe cei 100.000 de spectatori. Golul inscris lui Iribar il am si acum in minte. A fost un meci superb, iar eu am fost, intr-un fel, eroul acelei intâlniri de pe «Santiago Bernabeu»…“, rememora Zoli in cartea „Patimile lui Crisan“ (Editura de Sud, Craiova, 2004). Imediat dupa meci, Crisan a avut o oferta de la Real Zaragoza.
„Omul Crisan a fost slab“
Dincolo de statistici si amintiri frumoase, Zoli a avut insa, mai ales dupa terminarea carierei fotbalistice, o viata dura, incheiata prematur, pe 14 octombrie 2003. A murit in Spitalul nr.1 Craiova, din cauza unei tuberculoze. Este inmormântat in cimitirul Sineasca, lânga mormântul portarului Cristian Neamtu. Edificatoarea este afirmatia dr. Paul Ginga, medic sef al sectiei Pneumoftiziologie a Spitalului „Victor Babes“ Craiova, unde Crisan a fost internat noua luni: „Fotbalistul Crisan a fost o valoare certa a fotbalului românesc, dar omul Crisan a fost slab, influentabil, predispus viciilor, risipitor cu banii pe care i-a câstigat, risipitor cu viata proprie, incapabil sa inteleaga ca sanatatea pierduta se poate regasi si cu un efort de vointa din partea lui“.
