Cel mai prolific gogheter al Craiovei, Ion Oblemenco, s-a nascut la Corabia, pe 13 mai 1945. El a jucat la Rapid, dar adevarata consacrare in fotbal s-a petrecut in perioada de la Universitatea, devenind idolul oltenilor si numai. I-au fost dedicate o carte (de Marius Popescu) si o statuie (autor: Anton Barbu Panaghia) in fata stadionului „Central“, lucru destul de rar in timpul comunismului. Nelu Oblemenco a fost de patru ori golgheter al campionatului intern (1967, 1970, 1972 si 1973), egalind recordul lui Dobay, insa nu a avut bucuria nici unei selectii la echipa nationala! Tot ca jucator, are in palmares un titlu cu Universitatea in 1974, primul din istoria oltenilor.
Cifrele carierei lui fotbalistice: 272 jocuri in Divizia A,170 de goluri. Ca antrenor principal, Ion Oblemenco a cucerit cu Universitatea primul event (campionat-cupa) din istoria Stiintei in sezonul 1980/1981, dupa ce in editia precedenta a campionatului (1979/1980) a cucerit titlul national, ca secund al lui Dutu Cernaianu. Cei care l-au cunoscut indeaproape spun ca Nelu Oblemenco a fost si un om de toata isprava, generos, modest, pe linga calitatile recunoscute de puncheur si luptator prin definitie pe terenul de joc. Dupa eventul din 1981, Universitatea, cu Oblemenco antrenor principal, s-a calificat, in premiera pentru fotbalul românesc, in sferturile de finala ale Cupei Campionilor Europeni, dar in vara anului 1982 Oblemenco a fost inlocuit din functie, Craiova fiind de pe atunci masina de tocat antrenori. A fost obligat sa paraseasca Craiova, iar apoi a antrenat la Rimnicu Vilcea si la Scornicesti, revenind mai tirziu la Universitatea (antrenor si in functii administrative). In 1996 a parasit România si a ajuns in Maroc, unde era pe punctul de a semna contract ca antrenor principal al echipei Hassania U.S. din Agadir. Din nefericire, la sfirsitul unui meci amical (septembrie 1996), s-a prabusit pe banca tehnica a echipei Hassania si, citeva ore mai tirziu, a murit in Spitalul din Agadir, lasind in urma amintirea unui caracter solid.
