Un 2-0 ar fi fost de ajuns pentru ca Universitatea, de pe ultimul loc in Divizia A, sa ajunga in finala Cupei României. Am avut acest scor dupa o jumatate de ora de joc, dar in minutul urmator am fost nevoiti sa o luam de la inceput.
25.000 de nebuni fanatici i-au incurajat pe jucatorii Stiintei, sperind sa mearga din nou in Capitala, dupa cinci ani, pentru o finala de Cupa. Si au fost aproape. Doua faze create de Schumacher, cu sprijinul consistent al portarului Curca, adusesera Craiova in ultimul act al „competitiei KO“. La prima, in minutul 13, sutul optarului Stiintei a fost respins de goal-keeper-ul advers in gheata lui Dragan, care a marcat primul gol de la venirea in Banie. „Schumi“ l-a simtit nesigur pe portarul constantean si l-a mai incercat o data in minutul 30, mingea alunecind precum sapunul din bratele lui Curca in corner. Tot Schumacher a centrat, iar Daouda a venit lansat din spate catapultind mingea in vinclu. Nici nu am apucat sa consemnam si premiera lui Daouda, ca prin fata ne-a trecut faza golului primit la Iasi. Aceeasi lovitura libera de la 35 de metri lateral dreapta si aceeasi lovitura de cap din centrul careului pe linga Guso. Locul lui Bernard a fost luat de aceasta data de Pascovici. Tot un fundas. Cel pe care puteam sa-l transferam in vara trecuta. Socul reusitei adverse a fost resimtit de alb-albastri, care l-au lasat pe Cristocea sa rateze pina la pauza de doua ori singur cu Guso.
La pauza ne-am gindit ca daca am marcat de doua ori intr-o jumatate de ora, mai putem da un gol intr-o repriza. Uitasem ca am dat doar doua in primele patru etape. Golul calificarii nu avea insa sa mai vina. Dragan si Plesan l-au avut in bocanc in finalul jocului, dar si-au batut joc de el. Plesan a luat „galbenul“ care i-ar fi dat „rosu“ pentru finala si parca i s-a pus plumb in picioare. A ratat in prelungiri sansa de a-si trimite coechipierii in finala. In ultima jumatate de ora, Farul s-a aparat cu toti jucatorii in propriul careu si a renuntat si la contraatacuri. Le-a iesit. Au ajuns in prima lor finala. Din punct de vedere al palmaresului, „faristii“ sint la degetul nostru mic, dar acum ne-au facut-o. Au ajuns sa ne strige „B-ul“ unii pentru care prezentele in prima divizie se compara cu participarile noastre in cupele europene.
Cind ne-am dat seama cit de aproape am fost de finala Cupei României, instantaneu am realizat ca sintem si cu un picior in Divizia B. Si atunci, din 25.000 de piepturi s-a auzit numele celui considerat vinovat de acest naufragiu: Dinel Staicu. Nu era aclamat, ci injurat pentru a nu stiu cita oara pe „Ion Oblemenco“.
