Zidane a schimbat soarta meciului

Aproximativ un minut si jumatate au stat englezii in terenul advers in prima repriza, dar au intrat la cabine in avantaj. Totul a plecat de la faultul lui Lizarazu asupra lui Rooney, Beckham a centrat in stilu-i caracteristic, iar Lampard a reluat cu capul, dintr-un manunchi de jucatori, fara sperante pentru Barthez. Franta a asteptat parca totul de la Zidane, play-makerul lui Real izbutind citeva driblinguri de finete, completate de pase la milimetru, dar n-a fost de-ajuns in conditiile in care Henry a dormit pe teren, Lizarazu si Gallas au avut o viteza in minus fata de adversarii lor directi, iar Pires a aratat de ce nu-i poate lua locul vreodata lui „Zizou“. Trezeguet a avut singura zvicnire adevarata a „cocosilor“ in prima repriza, lovitura sa de cap trecind peste poarta.

Englezii s-au aliniat pe trei rinduri in defensiva, cu cvasidebutantul Ledley King si Sol Campbell drept stinci de netrecut, mijlocasii au parut niste furnici care trebuia sa-l izoleze pe Zidane de coechiperii sai, doar Rooney avind libertate totala de exprimare.

Dupa pauza, jocul a imprumutat accente dintr-un sport la care Franta surclaseaza Anglia, handbalul, careul mare al lui James fiind pe post de semicerc. Vieira a gresit insa grav la centru, Rooney a mai scapat o data pe contraatac, a fost faultat de Silvestre, iar Merk a aratat fara ezitare punctul cu var. Beckham nu s-a mai facut de ris ca in meciul din Turcia, dar tot n-a reusit sa-l invinga pe fostul sau coechipier de la Manchester, Barthez.

Cind se resemnasera pina si francezii cu egalul, Zidane s-a trezit, a batut o lovitura libera si un penalti, ambele impecabil, si a dus Franta in paradis. Aceeasi parte a paradisului au vazut-o…englezii de la Manchester in finala Ligii Campionilor din 1999, la Barcelona. Se mai intoarce roata…