„M-am pripit cind mi-am dat demisia!“

Autori


– Cariera de antrenor v-aţi inceput-o la Universitatea, iar la sfirşitul sezonului ’99/2000 echipa „alb-albastră“ era calificată, după mulţi ani, in Cupele Europene. Ca răsplată, aţi fost atunci demis, fapt pe care nu l-aţi uitat uşor…

– Acel eveniment din vara lui 2000 a avut probabil o explicaţie: s-a schimbat acţionarul principal al clubului. Şi atunci, noul acţionar a venit cu alte ginduri, cu o altă optică despre viitorul Universităţii şi a preferat alt antrenor. Nu comentez acea demitere din vara lui 2000.

– Ajungem la vara lui 2002, cind aţi preluat iarăşi conducerea tehnică a unei echipe desfiinţate, iar după primele patru etape, fulminante, Universitatea era pe primul loc. După următoarele trei etape, v-aţi dat demisia. V-am mai intrebat, ce v-a determinat să părăsiţi, in mod surprinzător, „corabia“?

– Acest subiect ar trebui, intr-un fel, analizat pe etape, ca să zic aşa. Ţin şi acum să-i mulţumesc domnului Staicu pentru increderea pe care a avut-o in mine astă-vară. Şi, aţi subliniat bine, am preluat de fapt conducerea tehnică a unei echipe aproape desfiinţate. Ştim cu toţii cum s-a alcătuit astă-vară lotul, ce pregătire am reuşit să fac ş.a.m.d. Am avut insă un debut, intr-adevăr, fulminant: in primele patru etape am obţinut zece puncte din 12 posibile, Universitatea instalindu-se astfel pe primul loc in campionat

– Au urmat trei infringeri – Rapid (a), Gloria (d), FC Naţional (a) – care v-au „infrint“!

– Este un alt subiect de discutat. Oricum, nu m-a infrint nimeni! Da, au urmat trei infringeri, dar Universitatea era pe locul şase, cu doar -2 la „adevăr“. Spun asta pentru a reaminti că Universitatea jucase cu trei echipe foarte puternice din campionat: Steaua, Rapid, FC Naţional. In acest context, cred că eram in grafic. De ce afirm asta? Am uitat, repet, evenimentele din vara anului trecut. Văzind programul meciurilor de la inceputul turului de campionat, foarte mulţi oameni din fotbal abia dacă ne „acordau“ trei-patru puncte in primele şapte etape!

– Aţi declarat că „debutul furibund din turul campionatului s-a intors impotriva noastră“. Explicaţi-vă…

– Nu neapărat impotriva noastră, poate impotriva antrenorului Săndoi. Craiova, după mulţi ani, incepuse să spere la o performanţă. Şi, ca să fiu sincer, acesta a fost motivul principal pentru care mi-am dat demisia.

– Adică?


– Eram ferm convins că in acest campionat va fi foarte greu, aproape imposibil, ca Universitatea să realizeze o performanţă, adică o clasare pe podium sau chiar ciştigarea campionatului sau a Cupei. Vă reamintesc că şi atunci cind eram pe primul loc – şi in Craiova deja se visa! – eu am fost cit se poate de prudent. Eram, de fapt, realist, ştiam situaţia reală de la echipă. Adică eram convins că in acest campionat Universitatea nu poate urca acolo unde doresc suporterii, pe prima treaptă a podiumului. Privind acum la rece toate evenimentele de anul trecut, cred că, intr-adevăr, m-am pripit dindu-mi demisia şi poate, prin asta, am dat unora un fel de satisfacţie. Ce mai, sint convins că m-am pripit in momentul in care mi-am dat demisia. De bine, de rău, echipa acumulase zece puncte după şapte etape de foc, cu doar -2 la „adevăr“. După demisia mea, Universitatea a mai acumulat – in opt etape – doar opt puncte, acum avind -6 la „adevăr“. Şi ce program am avut eu, meciuri cu Steaua, Rapid, FC Naţional.

– Şi, brusc, dintr-un idol, Săndoi a intrat intr-un fel de anonimat: ba preşedinte, ba căutător de talente, iar acum sinteţi un fel de şomer de lux!

– Mă rog, aceste aprecieri vă aparţin. Mi s-a propus funcţia de preşedinte, m-a onorat această idee a patronului Staicu – mai fusesem vicepreşedinte in 2000 -, dar i-am explicat d-lui Staicu că imi este greu să mă despart de gazon şi să accept o funcţie administrativă. N-am fost deci preşedinte, ci m-am ocupat de alte probleme, cum ar fi urmărirea unor tineri de perspectivă. Acum? Intr-adevăr, nu mai sint intr-o funcţie anume la FC Universitatea, dar sint – şi voi rămine toată viaţa – alături de Universitatea.

– Aţi refuzat citeva oferte, ce faceţi acum?

– Este adevărat, am avut unele oferte, dar am evitat acum, la mijlocul campionatului, să mă angrenez intr-o nouă luptă. Prefer să studiez, aş dori să mă documentez in Europa fotbalistică. N-ar fi exclus să urmăresc „live“ meciuri şi antrenamente din campionate cunoscute – Italia, Franţa, Olanda -, chiar managementul unor cluburi europene.

– Pe cind licenţa PRO?

– După ce revin din… Europa. Probabil după ce voi avea in „tolba“ mea cunoştinţe din fotbalul de performanţă european.

– Altceva?

– Baftă Universităţii in acest retur!



Comenteaza acum

Alte stiri

Sumarul ediției de sâmbătă, 1 martie 2003

Top