Regele e gol

Intreaga media romaneasca a prezentat, in ultimele zile, imaginea unui rege detronat, debusolat. Transfigurat, parca, dominat de o ura viscerala, in mod normal greu de explicat sau de motivat. Gica Hagi nu mai este el, ci doar o copie palida a unui fost mare fotbalist, al carui loc n-a fost niciodata pe fotoliul din fata microfoanelor, ci doar in dreptunghiul verde. Cu coroana ciobita de el insusi, prin ceea ce face si ce spune, repetind prost ce i s-a soptit la ureche, Regele, care n-a fost niciodata in stare sa conduca din tribuna sau de pe banca tehnica (daca ne referim la dezastrul produs in fotbalul romanesc prin ratarea calificarii la turneul final al CM), a reusit in schimb sa demoleze (amintim destabilizarea echipei nationale dupa puciul anti-Piturca, la porunca aceluiasi stapin pe care-l slujeste), actioneaza fara scrupule si fara cel mai elementar respect pentru adevar.

Livid precum plasele portilor pe care le biciuia in vremurile cu adevarat glorioase, Hagi si-a marcat in meciul impotriva Stelei un autogol de generic. Si pentru ca tot a vorbit de ciini care musca, sa-i spunem in treacat ca numai javrele musca mina celui care le da sau le-a dat sa manince. Si Hagi a mincat o piine alba la Steaua, atit cit a jucat, in relativ scurta perioada in care a purtat tricoul 10 ros-albastru.

Se spune ca oamenii mari fac greseli mari. Hagi a devenit Rege ca fotbalist. Asa-i si asa va ramine in istoria fotbalului romanesc si de aiurea. Ca om si ca antrenor n-a aratat altceva decit ca este inca, oare cit timp?!, curtean. Si nu de ieri, de-alaltaieri. Si a suferit din cauza aceasta. Nu credem ca nu si-a dat seama ca asupririle de care s-a… bucurat in ultima parte a carierei sale ca jucator din partea unor arbitri, unele nedrepte (cum am scris la timpul respectiv), sanctionau, de fapt, gestul lui de a participa la darea afara a antrenorului echipei nationale a Romaniei (puciul impotriva lui Piturca). Un gest care le-a creat lui si celorlalti o faima proasta. Asa cum am mai scris, presa occidentala i-a taxat pe toti (din pacate, si pe unii care n-aveau nici o treaba cu „faptul“) drept derbedei. Probabil, cum se va intimpla si acum, tocmai pentru ca Steaua este o echipa mare, prin trecutul sau si chiar prin ceea ce a facut in perioada pe care o acuza urit si nedrept machidonul, care ar trebui sa stie ca in lumea buna a fotbalului european si mondial, asemenea gesturi nu sint acceptate. Ele merg in ligheanul dimbovitean, la nivelul peluzelor unde se striga mascari si in spatele usilor inchise, unde se fabrica scandaluri, de catre insi cu condamnari penale (ne vom ocupa si de acestia curind). Atit.

Care oare este motivul pentru care pe Hagi l-a apucat o netarmurita dragoste pentru prezentul si viitorul echipei Steaua, viitor pe care Regele il vede in pericol?

Sa incercam sa gasim un raspuns, nu inainte de a scrie niste adevaruri pe care Gica le omite, din furie sau pentru ca nu-l servesc in diversiunea pe care o incearca. Si anume acelea ca Hagi a venit la Steaua cind echipa din Ghencea era campioana campionilor Europei. Piturca (alaturi de ceilalti stelisti din vremea aceea) si nu Hagi a ridicat Cupa Campionilor deasupra capului in acea noapte de gratie, la Sevilla. Cu Hagi in formatie, Steaua a suferit una dintre cele mai umilitoare infringeri din cariera ei internationala (0-4 cu AC Milan), in aceeasi competitie. Tot atit de umilitoare comportare, cu Hagi in fruntea ei, a avut si „nationala“ Romaniei, in penultima editie a CE, cind in grupele desfasurate in Anglia n-a cistigat nici un punct. Aceasta, asa, ca o rautate, pentru ca cele scrise mai sus nu au, in opinia noastra, forta sa intunece alte performante ale Stelei sau ale „nationalei“ tricolore ce ne-au adus atitea satisfactii, bucurii cu Hagi in fruntea lor. Noua si suporterilor fotbalului romanesc, ai Stelei si ai „nationalei“.

Rindurile acestea, „rautatea“ cuprinsa in cele scrise au, insa, menirea de a-i reimprospata memoria Regelui, facindu-l sa vada ca nici cariera lui ca jucator sau a echipelor in care a jucat n-au fost niste alei neintrerupte, marginite doar de trandafirii victoriilor.

Dar, sa revenim la ceea ce ne-am propus: gasirea raspunsului.

Multi oameni, suporteri adevarati sau cunoscatori ai fotbalului, cred ca furia si ura lui Hagi, de astazi, provin din lipsa performantelor ca tehnician, din goliciunea care persista din acest punct de vedere pe cartea sa de vizita. Care, intr-un fel, e fireasca: una este sa fii fotbalist, alta antrenor. Sint doua meserii diferite. Iar cine l-a indemnat sa sara dintr-o barca intr-alta nu i-a vrut binele. Nu s-a gindit decit la propriul interes (nu al lui Hagi). Alti oameni, la fel de aproape de fotbalul romanesc, dar mai putin inclinati sa dea pret sentimentelor, orgoliilor ranite sau numai sifonate, sint de parere ca in spatele actiunii lui Hagi (oricit de vehement ar contesta Regele acest aspect) se afla motive mult mai prozaice: interese foarte concrete, masurabile in… bani. Este vorba de interesele firmei ISM, condusa de Giovani Becali. Aceste interese s-au aflat si in spatele puciului anti-Piturca, actiune care a dus la destabilizarea echipei nationale, la promovarea prematura a lui Gica Hagi ca antrenor al selectionatei Romaniei (contraproductiva pentru cariera de antrenor a acestuia) si se afla si acum in spatele diversiunii anti-Steaua. Motivindu-si aceasta ipoteza, oamenii de fotbal pe care ii aminteam remarca faptul ca, printre enormitatile debitate de Hagi au… scapat si lucruri adevarate (gura pacatosului adevar graieste, cum se spune): „Steaua valoreaza 40-50 de milioane de dolari“, zicea aproximativ el, la unul dintre microfoanele la care a luat cuvintul zilele acestea. De fapt, aceasta este miza. O miza pierduta de Giovani Becali prin faptul ca actuala conducere a clubului din Ghencea a interzis jucatorilor sai sa-l aiba ca impresar pe G. Becali, luindu-i astfel din brate… gaina care facea oua de aur. Situatie in care, dupa alte incercari nereusite, G. Becali a recurs la aceasta stratagema, trimitindu-l la „inaintare“ pe Rege.

Nu stim daca Steaua valoreaza 40-50 de milioane de dolari, pentru ca, pe piata fotbalului, ca pe orice piata din orice domeniu, preturile cresc sau scad in functie de multe imponderabile. Cert este ca, daca nu curge, pica si ISM, nu o „capusa“, ci o „lipitoare“ pe trupul fotbalului romanesc, facind un adevarat… export de venit national, prin cumpararea la preturi de talcioc a jucatorilor autohtoni talentati (profitind de saracia si nevoile cluburilor si ale sportivilor) si revinderea lor la preturi de patru-cinci ori mai mari, isi vede cu adevarat interesele in pericol. Nemaivorbind de situatiile cel putin nebuloase (vezi cazul Mutu), ce nu au fost niciodata clarificate pina la capat. Dar despre toate acestea alta data.

Orbit de furie sau de ura (cum scria la sfirsitul saptaminii un cotidian de sport), machidonul apare in fata microfoanelor gol de idei, gol de memorie, rostind aberatii, neadevaruri. Asa cum a fost pus sa spuna. Vorbeste despre abuzuri, insinueaza printre declaratii de dragoste netarmurita fata de Steaua. Vrea fotbal fara bani, ca si cum n-ar sti ca asta e pura demagogie. Ca si cum el insusi ar fi jucat fara bani intreaga cariera, ca si cum el insusi n-ar sti ca fotbalul de azi nu este decit o imensa afacere, la nivel de club, european sau mondial. Ca si cum el insusi n-ar sti ca la echipele pe care le-a amintit n-ar fi „finantatori“ (citeste actionari sau investitori) cu un cuvint greu de spus in viata clubului respectiv. Nu galeriile aleg presedintii de club si nici fostii jucatori (pe perioade mai scurte sau mai lungi).

Exceptind sprijinul (normal, nu?) al lui Victor Becali si pe jumatate al altor citiva… „prieteni“, Regele e singur pe terenul… scandalului. Pentru ca cel care l-a impins spre aceasta noua gafa s-a dezis diplomatic.

In sfirsit, inainte de a incheia, vrem sa spunem foarte clar, subliniat cu trei linii, nu cu doua: gindindu-ne la jucatorul care a fost, nu am fi dorit sa scriem niciodata aceste rinduri in legatura cu Hagi. Si, de fapt, ele nici nu privesc pe Regele ce ne-a incintat de atitea si atitea ori ochii si inimile cu sclipirile sale de geniu. Ele il privesc doar pe „civilul“ Hagi. Si atit.