Acasă Sanatate Ce este dermatilomania şi cum se tratează

Ce este dermatilomania şi cum se tratează

Ce este dermatilomania şi cum se tratează
Ce este dermatilomania şi cum se tratează

Dermatilomania este numită și tulburare de provocare a excoriaţiilor sau excoriere psihogenă. Se referă astfel la impulsul și dorința incontrolabilă și repetitivă de a scarpina, zgâria sau ciupi pielea, ceea ce duce la deteriorarea țesutului.

Este considerată o afecțiune de sănătate mentală. Poate provoca răni, infecții și cicatrici, ducând la stres, anxietate și afectarea calității vieții. Această afecțiune este adesea tratabilă cu o combinație de medicamente și terapie. Există o diferența între tulburarea de provocare a excoriaţiilor și zgârierea ocazională sau ciupirea crustelor sau anumitor imperfecțiuni de la nivelul pielii, pe care majoritatea oamenilor le fac din când în când. În cazul tulburării de provocare a excoriaţiilor, comportamentul este cronic, provoacă suferință și disfuncție și poate duce la leziuni tisulare severe, potrivit sfaturimedicale.ro.

Comportamentele din dermatilomanie includ atingere repetitivă, scărpinare, frecare, zgâriere, strângere și ciupirea pielii și pot viza pielea sănătoasă sau afectată, crustele, leziunile, coșurile sau alte pete – de obicei de pe față și pe mâini.

Ciupirea, zgârierea sau scărpinarea pielii începe adesea că un act inconștient

Ciupirea, zgârierea sau scărpinarea pielii în caz de dermatilomanie începe adesea că un act inconștient, dar în timp devine deliberat. Aceste episoade pot dura de la câteva minute până la cea mai mare parte a zilei. Înainte de a apărea dorința puternică, pot apărea în corp sau pe piele senzații de mâncărime, căldură, durere sau arsură. După scărpinare, ciupire sau zgâriere apare un sentiment de mulțumire și satisfacție, ceea ce menține comportamentul. Cu toate acestea, este adesea însoțit sau urmat și de sentimente de rușine sau suferință.
Dorința de scărpinare sau zgâriere a pielii poate apărea pentru orice zonă, dar mai ales pe față, mâini, picioare. Uneori, persoanele cu această tulburare se concentrează pe umflături, coșuri, cruste, alunițe sau alte nereguli ale pielii.

Dertilomania poate duce la leziuni ale țesuturilor

Zgârierea, scărpinarea sau ciupirea excesivă a pielii poate duce la leziuni ale țesuturilor, precum și afectarea calității vieții. De-a lungul timpului, dermatilomania poate duce la leziuni în diferite stadii, împreună cu cicatrici și hiperpigmentare. Leziunile cutanate apar, de obicei, în zone ușor accesibile, cum ar fi fața și mâinile. Uneori apare acnee excoriată. Când leziunile sau rănite sunt severe, crește riscul de infecție. Poate dura mult timp pentru că pielea excoriată să se vindece. Uneori, cicatricile pot deveni permanente.
De asemenea, persoanele cu această afecțiune se simt stânjenițe sau rușinate de rănile vizibile, încercând să le ascundă cu îmbrăcăminte, machiaj sau alte mijloace. Din acest motiv, această afecțiune poate fi o sursă de anxietate, depresie sau izolare socială.

Care sunt cauzele dermatilomaniei

Nu există cauze confirmate ale dermatilomaniei, dar se crede că unii factori diferiți ar putea juca un rol, inclusiv: componentă ereditară, stres, anxietate sau alte condiții. Comportamentul cronic de a zgâria sau ciupi pielea coincide adesea cu debutul pubertății, precum și cu o problemă dermatologică, cum ar fi acneea. Dermatilomania poate fi asociată uneori și cu perfecționismul, frustrarea, nemulțumirea și chiar plictiseală.

Dermatilomania se tratează de obicei prin terapie și medicamente

Dermatilomania se tratează de obicei prin terapie și medicamente. Tratamentul pentru dermatilomanie ar trebui să abordeze și orice afecțiuni ale pielii (cum ar fi eczemă sau pielea uscată și cu mâncărimi).

Există două tipuri principale de terapie pentru dermatilomanie. Una tehnică inversării obiceiurilor (este un tip de intervenție cognitiv-comportamentală) – terapeutul vă ajută să identificați situațiile, stresul și alți factori care declanșează acest comportament. Vă va oferi apoi soluții pentru a înlocui acel comportament și pentru a gestiona stresul și emoțiile în alt fel.
Al doilea tip de terapie este controlul stimulilor. Acesta implică efectuarea de schimbări în mediu pentru a ajută la limitarea comportamentului, purtarea de mănuși sau acoperirea pielii pentru a preveni nevoia de zgâriere, ciupire etc.

Medicamentele folosite pentru a trata tulburarea urmăresc să limiteze cantitatea de constrângere pe care o simțiți. Aceste medicamente pot include medicamente antipsihotice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, cum ar fi fluoxetina sau escitalopram, antidepresive tetraciclice. De asemenea, se pot recomanda unguente topice menite să limiteze mâncărimea, cum ar fi corticosteroizi.

În plus, puteți lua în considerare tehnici de reducere a stresului, că meditație, mindfulness, yoga, exerciții de respirație, timp în natură etc.

Exit mobile version