Motivele unei stări de anxietate poți fi multiple.

Anxietatea ca emoţie umană trăită de toţi oamenii la un moment dat este o stare normală şi trecătoare. Însă, când simptomele de panică şi anxietate degenerează în atacuri de panică şi de anxietate vorbim deja de tulburare emoţională, manifestată prin sentimente de frică şi nelinişte la care se adaugă: palpitaţii, stres, transpiraţie.

Asociaţia Americană de Psihologie (APA) defineşte anxietatea drept „o emoţie caracterizată de sentimente de tensiune, gânduri de îngrijorare şi schimbări fizice precum creşterea tensiunii arteriale“. Atunci când ne confruntăm cu situaţii potenţial dăunătoare sau îngrijorătoare de-a lungul vieţii, sentimentele de anxietate nu sunt doar normale, ci necesare pentru supravieţuire, spun specialiştii.

Tipuri de tulburări de anxietate

Fobia socială. Constă în frica de evaluarea și judecata negativă a altor oameni. Oamenii care au această tulburare le este frică să facă ceva ce i-ar putea umili în fața publicului, de exemplu, a vorbi în public, a folosi toalete publice, a mânca sau a bea în public sau orice altă situație socială incluzând comportamentul la petreceri sau/și la locul de muncă. Cei care suferă de fobie socială pot să simtă frica în cazul unei singure sau în cazul mai multor situații. Această frică poate să conducă la evitarea situațiilor respective, care, ulterior, poate să ajungă la izolare.

Fobii specifice. O persoană cu fobie specifică simte o frică persistentă și irațională de un obiect specific sau de o situație. Frica poate să apară față de anumite animale, locuri sau persoane și poate să fie atât de intensă încât persoana respectivă va manifesta simptome fizice intense sau atac de panică. Aceste fobii se pot referi la câini, sânge, furtună, păianjeni, ace sau la alte obiecte și situații, dar, în orice caz, anxietatea resimțită este exagerată și tulburătoare. Adulții care suferă de fobii de obicei sunt conștienți de faptul că frica lor este exagerată și irațională. În orice caz, nevoia lor de a evita obiectul, situația sau persoana care stau la baza fricii poate să le restrângă viața.

Tulburare de panică. Atacurile de panică sunt comune în populația umană comparativ cu tulburările de panică, care sunt mai rar întâlnite. Atacurile de panică pot să nu fie legate de o situație anume, ci pot apărea spontan. Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu tulburare de panică, trebuie să aibă circa patru atacuri de panică lunar într-o perioadă mai îndelungată. Tulburarea de panică poate să fie diagnosticată dacă atacurile de panică sunt frecvente și există și o frică intensă și persistentă de apariția unui alt atac de panică.

Cauzele anxietății

Motivele unei stări de anxietate poți fi multiple datorită complexității indivizilor: poate fi anxietate legată de starea de boală, anxietate legată de frica de moarte, însă cele mai răspândite sunt legate de teama de a nu face față dificultăților vieții, teamă ce derivă din caracteristicile societății actuale în care predomină starea de nesiguranță și incertitudine cu privire la viitor. De fapt, această teamă de a nu face față dificultăților vieții, deși generată de contextul social, ascunde o neîncredere în propriile forțe, o proastă imagine de sine.

Astfel, o psihoterapie scurtă a stărilor de anxietate, pe lângă intervențiile inițiale de prim ajutor presupune exerciții de control al respirației, relaxarea musculară progresivă – se axează pe intervenția asupra cauzelor mai profunde ale anxietății și anume imaginea de sine.

Cum se tratează anxietatea?

În toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente validate științific, care se aplică independent sau în combinație: psihoterapia și medicația. Există numeroase studii în literatura de specialitate care demonstrează eficiența psihoterapiei cognitiv comportamentală în ceea ce privește tulburarea de anxietate generalizată. Un studiu publicat în revista Behavior Therapy în 2010 arată că terapia cognitiv-comportamentală reduce semnificativ simptomele tulburării de anxietate generalizată, iar beneficiile terapiei se mențin și la 24 de luni după încheierea tratamentului.

Ana-Maria PREDILĂ
A făcut studii de jurnalism la Université Lille 3, Charles de Gaulle, în Franţa şi este o persoană căreia îi place comunicarea şi socializarea. Vrea să fie informată şi să aleagă conform propriei conştiințe şi nu după cum dictează obiceiurile comunității. Îi place să citească şi să meargă la teatru.