6.4 C
Craiova
marți, 19 martie, 2024
Știri de ultima orăSanatateCancerul omoară copilării! (III) - Polixenia Stancu, singurul medic oncopediatru din Dolj

Cancerul omoară copilării! (III) – Polixenia Stancu, singurul medic oncopediatru din Dolj

Prof. univ. dr. Polixenia Stancu
Prof. univ. dr. Polixenia Stancu

Cu părul strâns într-un mic coc de balerină și halatul alb imaculat, impresionează prin simplitate și prestanţă. Polixenia Stancu (foto) este medicul care tratează copiii grav bolnavi din Dolj şi din judeţele învecinate. Este singurul medic oncopediatru care a rămas în judeţ și unul dintre puţinii specialişti ce se ocupă de copiii cu cancer din ţară. De 40 de ani face această meserie, iar Compartimentul de Oncopediatrie, colegii și pacienţii sunt familia sa.
A acceptat cu greu să ofere un interviu, pentru că este foarte ocupată și extrem de modestă. În viaţa ei, proritari au devenit copiii cei mai încercaţi de boală, pe care vrea să îi salveze. Pe faţă i se citeşte oboseala, nenumăratele zile de suprasolicitare au lăsat urme. Ne-a poftit în cabinetul ce i-a devenit casă de aproape patru decenii. Peste tot, dosare şi cărţi de medicină. Pe singurul colț de masă liber, prof. univ. dr. Polixenia Stancu semnează şi parafează scrisorile medicale ale copiilor, scrie foile de observaţii. În paralel, sună la spitale din Bucureşti, solicitând teste genetice pentru o parte din copiii din secţie. „Aici este casa mea, familia mea…“, spune ridicându-şi preţ de câteva clipe ochii din foile de internare ale pacienţilor săi. O însoţim pe culoarul ce duce spre saloanele în care sunt trataţi copiii. Una din încăperi a fost transformată în cameră de joacă. Pereţii sunt pictaţi cu scene din desene animate îndrăgite de copii, iar raftul din încăpere e plin cu jucării de pluş, jocuri, cărţi, creioane colorate primite din donaţii. În perioada sărbătorilor, în special, primesc vizita multor oameni cu suflet mare care vor să aducă zâmbetul pe chipul copiilor cu leucemii, boli rare, cancer. „Contează foarte mult pentru aceşti copii să aibă un astfel de loc de recreere. Cura de citostatice îi doboară, părinţii ajung să cedeze psihic văzând atâta suferinţă pe chipul copiilor. Este greu, trebuie să le explici că trebuie să fie tari, să aibă încredere, pentru că impulsul tuturor este să plece la alte spitale din ţară. Le explic că aceeaşi cură de citostatice pe care o primesc la Craiova li se va administra şi în Bucureşti, Cluj… Vreau să îi conving că nu trebuie să cheltuiască bani în plus ca să se deplaseze la aceste spitale, pentru că banii îi pot folosi tot pentru copiii lor, pentru suplimentele de care au nevoie, pentru alimentaţia specială. Atunci când întâlnesc cazuri care necesită consultul specialiştilor din alte spitale din ţară, nu ezit o secundă să cer transfer“, adaugă medicul.

Oncopediatria are doar zece paturi, dar tratează lunar 40 de cazuri

Tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi de la vârste mici cu boli grave (Foto: bogdan Grosu)
Tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi de la vârste mici cu boli grave (Foto: bogdan Grosu)

Din 1979 lucrează în această Secţie de Pediatrie, la Compartimentul de Oncopediatrie. Nici măcar o secundă nu s-a gândit să renunţe. Este unul dintre medicii care au ales cu sufletul această meserie, pe care o face cu pasiune. „Am avut tot timpul o slăbiciune pentru cazurile complicate, dorinţă de a vindeca, de a vedea copiii zâmbind“, spune prof. univ. dr. Polixenia Stancu. Nu e nevoie de prea multe cuvinte, este suficient să vezi acest medic în preajma pacienţilor ei. Faţa extrem de serioasă i se transformă radical, luminiţele din ochi şi zâmbetul o transformă în altă femeie. Una extrem de caldă, prietenoasă. Copiii o iubesc, o ţin de mână, îi adresează întrebări. „Când plec acasă“, „când mă fac bine“ sunt întrebările care o dor cel mai tare… Evită să răspundă, nimeni nu are dreptul să mintă, în special pe copii. Şi-ar dori mult mai mult pentru secţia în care lucrează. Dacă ar avea putere, ar extinde mult locul în care sunt trataţi copiii. La ei cancerul poate fi greu de diagnosticat, deoarece simptomele afecțiunilor comune pot masca cu ușurință simptomatologia canceroasă. „Acum însă se depistează mult mai devreme ca în urmă cu 20 de ani, de exemplu… Mă doare că nu dispunem de mai mult spaţiu. La început, secţia era mult mai mare, aveam şi în etajul IX saloane. Acum, noi, cei de la Oncopediatrie, am rămas doar cu cinci saloane, zece paturi în total. Lunar avem aproape 40 de cazuri. Compartimentul acesta, de sine stătător, funcționează de la 1 martie 2001. Suntem în 2017, ne dorim să primim echipamente de protecţie speciale pentru personalul din Oncopediatrie. Un echipament de unică folosință pentru cel care realizează puncții costă 1.700 de lei. Avem însă mare nevoie pentru că există deja trei cazuri de cancer la personalul nostru. Este grav ce se întâmplă, nu am avut niciodată echipamente speciale. Ne-am expus mereu“, explică şefa Compartimentului de Oncopediatrie.

De Crăciun, alături de copiii din secţie

La Oncopediatrie ajung cazurile cele mai grave. Sunt copii cu anemii extrem de severe, cu boli grave de sânge, cu boli extrem de rare, cu cancer. „Chiar acum este internat un copil cu o boală genetică. Părinții sunt nevoiți să îl aducă săptămânal pentru tratament, din cauză că nu poate sta internat perioade îndelungate. Din fericire, tratamentul îl primește prin program național, nu este nevoit să plătească. Îi lipseşte o enzimă, pe care noi i-o perfuzăm. Boala se numește Hunter, este o afecţiune rară“, spune medicul. Sărbătorile, de cele mai multe ori, le petrece la spital, de gardă. De Crăciun a fost aici, alături de copiii internaţi. Face gărzi atât în Oncopediatrie, cât şi în Secţia de Pediatrie. „Am avut o pacientă în seara de Crăciun, care are 15 ani. Mi-a spus cât de mult îşi doreşte să petreacă Revelionul acasă. Era însă în risc hemoragic, nu îi puteam face externarea. Îmi amintesc că în acea zi au venit multe asociaţii cu daruri pentru copiii internaţi. Acest copil minunat a primit o rochie frumoasă, era atât de încântată că o va îmbrăca în noaptea de Revelion… Sunt fericită pentru această fată, are noroc că este compatibilă cu sora ei şi astfel transplantul de măduvă poate să fie efectuat. Cel mai greu este atunci când ai copii în fază terminală. Am avut câteva cazuri de-a lungul timpului, am avut însă şi copii cu diagnostice extrem de grave, cu şanse de supravieţuire limitate, care însă au luptat, au trăit nesperat de mult…“, povestește Polixenia Stancu.

A pregătit tineri medici care acum lucrează în străinătate

Ar putea oricând să plece, să se pensioneze, însă nu are pe cine să lase în urmă. Pe oncopediatrie, specialişti sunt foarte puţini, iar în acest compartiment nimeni nu s-a încumetat să lucreze în ultimii ani. A pregătit mulţi medici tineri, dar nici unul nu i-a rămas alături. Nu îi judecă, pentru că îi înţelege. „Am avut la un moment dat o tânără foarte pasionată de meserie, care iubea copiii foarte mult. Credeam că va rămâne aici, însă nu a fost să fie. Soţul plecase deja în Franţa cu contract, iar ea se chinuia în Craiova cu doi copii mici. Nu a rezistat prea mult şi a plecat. E medic acolo. Am mai avut tineri, care acum sunt medici în Germania… Aceasta este realitatea, auzi în jur tineri bine pregătiţi că vor să plece să lucreze în clinici din străinătate, pe salarii extrem de bune. Este firesc să îşi dorească tot ce e mai bun. Acum am două rezidente, însă mai au nevoie de câţiva ani de pregătire, pentru că aceşti tineri se specializează pe Oncologie medicală, nu pe pediatrică“, explică medicul.
Medicina este o pasiune în familia Polixeniei Stancu. Soţul este și el medic, specializarea interne, pensionat, dar lucrează în continuare, la o clinică privată. Au împreună două fete. Una dintre ele a călcat pe urmele tatălui, alegând medicina internă, iar soţul ei este medic chirurg.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS