Pacienții de scleroză multiplă din Dolj sunt nevoiți să străbată sute de kilometri pentru a-și lua tratamentul. Este vorba de peste 100 de oameni numai în Craiova. Numărul acestora este mai mare, însă nu există date oficiale. Pentru că nici unul din spitalele craiovene nu îndeplinește condițiile pentru derularea programului național de scleroză multiplă, bolnavii sunt puși pe drumuri până la București, Cluj sau Timișoara. Disperați, mulți cu probleme grave de vedere, în cărucior sau în cârje, pacienții cer ca cineva să se gândească și la ei.
Copii, tineri adulţi, femei sau bărbaţi, bătrâni, indiferent din ce categorie fac parte, sunt ținta unei boli crunte, scleroza multiplă. Datele furnizate de Societatea de Scleroză Multiplă din România arată că această boală afectează aproape 2,1 milioane de oameni la nivel mondial şi peste 10.000 de români. O bună parte dintre ei sunt olteni.
Un pacient care suferă de scleroză nu este nici pe departe „nebun, bolnav mintal“, aşa cum poate mulţi cred. Scleroza este o boală neurologică, aceasta afectând de multe ori tinerii care aparent sunt sănătoși. „Scaun cu rotile“, „orbire“, „boală care nu se vindecă“ sunt doar câteva dintre ideile care macină viața unui pacient care suferă de această boală. Irina trăiește pe pielea ei coșmarul numit scleroză multiplă. Totul a început în 2005. Irina avea doar 35 de ani. „În ianuarie 2005, într-o zi am început să merg puțin ciudat cu piciorul drept. Nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat, m-au întrebat colegii de serviciu dacă am pățit ceva și le-am spus că probabil am alunecat pe zăpadă și de asta merg așa. Chiar nu știam ce mi se întâmplă. Am mers la medic și mi-a spus că mă internează de urgență la Spitalul de Neuropsihiatrie din Craiova. Am aflat că aveam monopareză. Scăpam papucul din picior, mergeam foarte greu“, povestește pacienta.
„Boala este foarte grea“
Scleroza afectează vederea. Netratată, boala duce la paralizie şi chiar la moarte. Ca să poată ține boala sub control, Irina face injecții de 11 ani. Nu a mai putut să meargă la serviciu, iar tratamentul este vital. „Am intrat pe tratamentul cu interferon și din 2005 fac acest tratament injectabil. Fac injecție, o zi da, una nu. Boala este foarte grea. La unii pacienți evoluează foarte repede. Nu te mai poți deplasa singur. Obosești foarte repede. Vederea nu mai este bună. Tratamentul este important pentru că mă ajută să țin boala sub control“, spune Irina.
„Plecăm dimineața cu trenul, ne deplasăm foarte greu“
Cazul Irinei nu este singular. În Dolj alți pacienți au nevoie de tratament și sunt nevoiți să meargă sute de kilometri până la spitalele din București, Cluj sau Timișoara. Se întâmplă acest lucru pentru că nici un spital din Craiova nu a fost eligibl să intre în programul național de scleroză multiplă. Pacienții craioveni și-au făcut o asociație prin care luptă pentru dreptul la tratament. Spun că au făcut numeroase demersuri către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), Ministerul Sănătății (MS) și spitalele din zonă să deruleze programul și aici, dar fără rezultat. „Am încercat să explicăm și la CNAS și la MS că este foarte greu să mergem până la București pentru tratament. Plecăm dimineața cu trenul, ne deplasăm foarte greu, nu vedem bine. Pe drum suntem în pericol. Am făcut demersuri ca Spitalul de Neuropshiatrie din Craiova să deruleze programul, dar cererea a fost respinsă. Ni s-a spus că spitalul nu poate intra în program pentru că nu are secție ATI de un anumit nivel, nu are secție de Cardiologie și RMN propriu. Cei de la spital au făcut solicitare să intre în program și au explicat că Spitalul nr. 1 are și RMN și toate aceste secții, dar nu știm dacă se poate face ceva“, adaugă Irina.
„A fost exclus din program pentru că nu s-a putut duce la București“
Pacienții cu scleroză multiplă nu au putut niciodată să își ia tratamentul din Craiova. Până în urmă cu trei ani însă li se permitea să facă procură unei rude sau altui pacient care mergea și ridica medicamentele. „Unele spitale din București ne trimiteau prin curier tratamentul. Eu îl iau de la Spitalul Universitar București și cei de acolo nu au vrut nici așa. Și dacă eram mai mulți bolnavi din Craiova care își luau tratamentul de la Spitalul Universitar făceam procură și lua unul și pentru ceilalți. Dar de trei ani nu mai avem voie nici cu procură. Un băiat a fost exclus din program pentru că nu s-a putut duce la București, s-a dus soția lui, dar nu i-au mai dat tratamentul. El nu se mai putea deplasa, avea pampers. Și sunt mulți în această situație“, povestește pacienta Irina.
„Este dureros că acești bolnavi sunt puși pe drumuri“
În ultimii doi ani, reprezentanții Spitalului de Neuropsihiatrie din Craiova au făcut demersuri pentru a intra în programul național care le asigură pacienților cu scleroză accesul gratuit la tratament. Luiza Popa, managerul Spitalului de Neuropsihiatrie Craiova, spune că regulile de includere în program au fost înăsprite în această vară și nici Spitalul Județean Craiova nu este eligibil. „Am mers și la CNAS, și la CAS Dolj, și la Ministerul Sănătății. Inițial, după cum erau criteriile de intrare în program, se putea să fim acceptați, am făcut demersurile necesare și așteptam să se rezolve. Dar în vară am aflat că regulile s-au schimbat pentru că în același program a fost inclusă și tromboliza, și scleroza, iar pentru tromboliză criteriile sunt mult mai stricte pentru că pacienții au nevoie de mai multă îngrijire în spital. În schimb, cei cu scleroză se îngrijesc mai mult în ambulatoriu. Ni s-a spus că trebuie să avem neapărat Tereapie Intensivă de un anumit grad și nu avem. Nici Spitalul Județean de Urgență Craiova, care are ATI, nu corespunde cerințelor. Este dureros că acești bolnavi sunt puși pe drumuri. Am făcut tot ce se poate. Am vorbit cu conf. univ. dr. Valerica Tudorică, șefa Secției de Neurologie de la noi din spital, care este și șefa Comisiei de Neurologie din cadrul Ministerului Sănătății, să facă mai multe demersuri către președintele comisiei de neurologie de la CNAS. Sperăm să înțeleagă faptul că pentru acești bolnavi este nevoie să intrăm în program chiar dacă nu avem Terapie Intensivă. Ei nu au nevoie decât de tratament în policlinică“, explică Luiza Popa.
Rozalia Lăpădat, vicepreședinte al Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune, spune că pentru pacienții doljeni este foarte mare nevoie ca un centru medical să fie acreditat în regiune: „Scleroza multiplă este o boală invalidantă în multe cazuri, iar pacienții doljeni sunt nevoiți să parcurgă lunar sute de kilometri pentru a fi urmăriți de medic. Încurajăm spitalele din Craiova și din țară să facă tot posibilul ca să intre în program. În acest moment sunt acreditate doar spitalele din București, Cluj, Iași și Timișoara“.
CNAS: „Rezolvarea situației presupune îndeplinirea criteriilor de includere“
GdS a solicitat și reprezentanților Ministerului Sănătății și celor ai CNAS un punct de vedere cu privire la modalitatea prin care problema pacienților doljeni poate fi rezolvată. Reprezentanții Ministerului Sănătății au susținut că programul este finanțat și derulat de Casa Naţională de Sănătate și de acolo ar trebui să primim lămuriri. Răspunsul președintelui CNAS, Radu Țibichi, confirmă cele spuse de pacienți și medici, dar nu aduce nici o soluție. „Singura unitate sanitară din județul Dolj care a depus la CAS Dolj cerere de includere în program a fost Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie. În urma verificării criteriilor de includere în program s-a constatat că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate. Ca urmare, primul pas în rezolvarea situației presupune îndeplinirea criteriilor de includere în program cuprinse în chestionarul de evaluare, de către unitățile sanitare care solicită includerea în program“.
