Bolnavii cronici se află într-o situație disperată. Se simt umiliți și descurajați de modul în care statul le apără dreptul la serviciile medicale. Nu mai găsesc medicamentele de care au nevoie, iar viața le este pusă în pericol. Bolnavii de Parkinson, de hemofilie sau cei care sunt diagnosticați cu HIV au de suferit din cauza lipsei de reacție a celor care se ocupă de politica de stabilire a prețurilor medicamentelor. Mai multe medicamente au dispărut de pe piața din România în ultimele luni pentru că producătorilor și distribuitorilor nu le convin prețurile impuse de Ministerul Sănătății (MS). Rezolvarea situației întârzie.
Tot mai multe medicamente vitale pentru bolnavii cronici dispar de pe piață. Producătorii și distribuitorii de medicamente și-au retras multe dintre produse de pe piața din România după ce Ministerul Sănătăţii a decis, în vara anului 2015, să practice cele mai mici preţuri din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte preţul de bază al pilulelor. Pentru că nu mai au interes financiar, producătorii și distribuitorii aleg să își comercializeze produsele în alte țări.
La mijloc sunt însă bolnavii, care de luni bune aleargă prin farmacii după tratament. În cazul pacienților cu Parkinson, medicamentul Madopar a fost retras de pe piață, iar înlocuirea sa cu alt produs este dificilă pentru că organismul multor pacienți nu tolerează altă substanță. Practic, este un medicament care nu se mai găsește și care nu are nici înlocuitor. Dan Raican, care suferă de 16 ani de Parkinson și este și președintele Asociației de Luptă Împotriva Bolii Parkinson, spune că Ministerul Sănătății trebuie să găsească urgent soluții. „Decizia aberantă de impunere a unor prețuri la medicamente fără o bază de calcul a condus și va conduce la decizia multor firme de delistare a unor medicamente. La boala Parkinson s-a retras medicamentul Madopar și există semnale că fenomenul o să continue. Medicamentul Madopar HBS, pe care și eu îl am prescris, nu poate fi înlocuit cu nici un alt derivat. Am făcut sesizări la Ministerul Sănătății asupra acestei situații, însă nu am primit nici un răspuns“, a spus Dan Raican.
Altă piedică pusă bolnavilor de Parkinson este legată de birocrație. Pentru a primi rețeta de care au nevoie, aceștia sunt nevoiți să stea pe drumuri pentru aprobarea Casei de Asigurare de Sănătate. „Menținerea sistemului actual de prescripție a reţetelor în boala Parkinson prin impunerea obținerii unor aprobări de la casele județene de sănătate conduce la impunerea unui drum în plus pentru acești bolnavi cronici care se deplasează cu dificultate, fiind expuși oricând la blocaje sau căzături. Toate forurile decizionale din sănătate au demonstrat că eliberarea medicamentelor fără avizul caselor județene de sănătate nu conduce la cheltuieli suplimentare din partea bugetului, iar România este singura țară europeană în care eliberarea medicamentelor în boala Parkinson se face trecând obligatoriu prin atâtea situații“, a adăugat Dan Raican.
„Nu mai dorim soluții care să peticească problema pe termen scurt“
Problemele nu se opresc doar la bolnavii de Parkinson. Pacienții cu boli autoimune, adică cei care suferă de poliartrită reumatoidă, artrită psoriazică, lupus eritematos, dermatomiozită, nu mai găsesc principalul medicament utilizat în reumatologie – Metrotrexat.
Și în cazul insulinei există probleme mari de aprovizionare din cauza exportului paralel generat de prețurile mici. Iar în cazul pacienților cu HIV, două medicamente au fost retrase din România din cauza obligației de scădere a prețurilor de la 1 iulie 2015.
În total, peste un milion de pacienți cronici sunt, în prezent, supuși riscului de a rămâne fără tratament în următoarele luni, conform estimărilor Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM) și Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC). În acest sens, COPAC va derula în perioada următoare campania „STOP dispariției medicamentelor din România!“, campanie ce își propune să aducă în atenția autorităților și opiniei publice tot mai multe cazuri de pacienți care nu au tratament și să facă toate demersurile pentru a rezolva problema accesului la tratament cu care se confruntă pacienții din România.
„Întreruperea tratamentului sau forțarea pacienților să treacă pe o altă schemă terapeutică sunt foarte riscante. De ani buni, ne confruntăm cu problema întreruperii tratamentului, însă, în prezent, aceasta se acutizează din mai multe motive, cele mai importante fiind exportul paralel și retragerea unor medicamente de pe piața românească. Solicităm autorităților, cu care în prezent nu avem nici un dialog, să analizeze cauzele acestei situații și să modifice mecanismele de punere pe piață a medicamentelor astfel încât acestea să nu mai lipsească. Nu mai dorim soluții care să peticească problema pe termen scurt și apoi să reapară. Politica dusă până în prezent a fost una populistă. Pe hârtie avem cele mai ieftine medicamente din Europa. În realitate, nu mai avem medicamente deloc, iar pacienții nu au timp să aștepte“, a declarat Radu Gănescu, președintele COPAC.
Bolnavii de hemofilie, lăsați să se descurce singuri
Pe de altă parte, bolnavilor de hemofilie li se asigură prin programul național doar o mică parte din tratamentul de care au nevoie. Mai exact, un astfel de bolnav trebuie ca o dată la două zile să facă o injecție care ajută la coagularea sângelui, dar statul decontează doar două injecții pe lună. Costul unei astfel de injecții este de 700 de lei, bani de care pacienții nu au cum să facă rost. În programul național de hemofilie sunt înscriși aproximativ 2.700 de pacienți. „Există un program național pentru hemofilie, care are aproximativ 2.700 de pacienți înscriși. În realitate însă, numărul pacienților este de două ori mai mare, pacienți care nu sunt declarați. În momentul în care am nevoie de tratament, singura posibilitate este să merg la spital, să constate un medic pediatru sau hematolog că am nevoie de tratament, în câteva ore se face cerere la farmacia spitalului și dacă există tratamentul în acel moment îmi este administrat. Practic, este o injecție care coagulează sângele, pe care pacienții cu hemofilie ar trebuie să o facă, în mod normal, o dată la două zile. Problema este că nouă statul ne asigură doar două astfel de injecții pe lună. Dacă vrem să le facem normal trebuie să ni le cumpărăm, dar este foarte greu pentru că o injecție costă în jur de 700 de lei. Aceasta este cea mai mare problemă“, a spus Ionuț. I, unul dintre pacienții care suferă de hemofilie și membru în Asociația Română de Hemofilie.
Până în acest moment, Ministerul Sănătății nu a făcut decât un șir de promisiuni prin care asigură pacienții că situația se va rezolva curând.
